Pr. Marie-Dominique Molinié OP: Curajul de a ne teme… …de inima împietrită
12.08.2018, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Curajul de a ne teme… …de inima împietrită, scrisă de pr. Marie-Dominique Molinié O.P. și tradusă în limba română de sr. Ioana (Cecilia Turc). Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 216 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei. Redăm din prezentarea semnată chiar de autor.
Dumnezeu nu încetează să ne deruteze, până când vom ajunge să îl vedem față în față. Sfinții sunt oameni care au acceptat o dată pentru totdeauna să se lase derutați: aceasta a devenit pâinea lor cea de toate zilele. Nu vă mirați că vă mirați: noi nu suntem la înălțimea doctrinei Bisericii; aceasta este inepuizabilă. Atunci îngenuncheați ca niște copii și spuneți: „Vorbește, Doamne, servitorul Tău ascultă!” Nu vă prefaceți, ci faceți-o într-adevăr. Pentru aceasta e nevoie de tăcere: nu de tăcerea materială (care este totuși necesară), ci de aceea a ideilor: nu trebuie să vă cramponați de micile voastre idei – mai ales dacă sunt mărețe -, ci să fiți ca niște copii care nu știu ce li se va spune.
Această carte trebuie luată în serios. Poate că Dumnezeu vrea să nu rețineți decât un singur cuvânt din toate aceste pagini: nu vă bateți capul cu celelalte. Trebuie să ne deschidem în fața luminii luând lucrurile în serios: când privim lucrurile spirituale într-un mod uman înseamnă că nu le luăm în serios… Dumnezeu va trece în măsura în care voi, dragi cititori, veți crede aceasta: eu o spun precum Moise către evrei, în ajunul nopții pascale. Nu trebuie să gândiți: „Am citit deja destule cărți, știu ce vrea să spună aceasta”. Nu știm niciodată ce înseamnă o trecere a Domnului… Nu știm nici ce înseamnă viața creștină; pe teren învățăm: așteptăm mereu ceva nou, așteptăm să se facă tot mai multă lumină.
Capitolele acestei cărți nu urmăresc un plan anume, ci o temă cu mai multe variațiuni. Tema constă în aceste cuvinte: lăsați-vă modelați de harul lui Dumnezeu, lăsați-l să lucreze în voi. Nu sună foarte original, nu este foarte dificil de practicat, dar este foarte dificil de înțeles… vreau să spun, în felul în care ne cere să o practicăm. Contrar a ceea ce se spune adesea, nu a pune în practică este greu în viața creștină, ci a înțelege. Dacă noi nu practicăm ceea ce ni se spune înseamnă că nu înțelegem.
Să nu ne temem de ceilalți, de lume, de viață – să ne temem de noi înșine. Nu de ceea ce ne înfricoșează de obicei – slăbiciunea noastră, greșelile noastre, căderile noastre (acestea fac parte din natura umană); să ne temem de ceea ce Isus le reproșează apostolilor după învierea sa: „Voi aveți inima împietrită. De ce? Voi nu credeți că eu am înviat! Voi nu credeți pentru că este prea frumos: aici este greșeala voastră”. Să cerem să nu ne încăpățânăm prea mult timp…
Imagini
