Papa Francisc: E bine a nu face răul, dar e rău a nu face binele
12.08.2018, Vatican (Catholica) - După întâlnirea de ieri și de astăzi cu tinerii italieni, Papa Francisc li s-a mai adresat odată acestora la rugăciunea Îngerul Domnului. Le-a subliniat acestora că nu ajunge doar să nu faci răul, ci trebuie să și facem binele. Redăm cuvintele Sfântului Părinte după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe ITRC.ro.
Iubiți frați și surori și dragi tineri italieni, bună ziua!
În a doua lectură de astăzi, Sfântul Paul ne adresează o invitație urgentă: „nu îl întristați pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu cu al cărui sigiliu ați fost însemnați pentru ziua răscumpărării” (Ef 4,30). Dar eu mă întreb: cum este întristat Duhul Sfânt? Toți l-am primit la Botez și la Mir, deci, pentru a nu-l întrista pe Duhul Sfânt este necesar să trăim în manieră coerentă cu promisiunile de la Botez, reînnoite la Mir. În manieră coerentă, nu cu ipocrizie: nu uitați aceasta. Creștinul nu poate să fie ipocrit: trebuie să trăiască în manieră coerentă. Promisiunile de la Botez au două aspecte: renunțarea la rău și adeziune la bine.
A renunța la rău înseamnă a spune „nu” ispitelor, păcatului, satanei. Mai concret, înseamnă a spune „nu” unei culturi a morții, care se manifestă în fuga de real spre o fericire falsă, care se exprimă în minciună, în înșelăciune, în nedreptate, în disprețuirea celuilalt. La toate acestea, „nu”. Viața nouă care ne-a fost dat la Botez, și care îl are pe Duhul ca izvor, respinge o conduită dominată de sentimente de dezbinare și de discordie. Pentru aceasta apostolul Paul îndeamnă să se scoată din propria inimă „orice amărăciune, furie, mânie, răcnet, blasfemie și orice răutate” (v. 31). Așa spune Paul. Aceste șase elemente sau vicii, care tulbură bucuria Duhului Sfânt, otrăvesc inima și conduc la imprecații împotriva lui Dumnezeu și împotriva aproapelui.
Dar nu este suficient a nu face răul pentru a fi un bun creștin; este necesar a adera la bine și a face binele. Iată deci că Sfântul Paul continuă: „Dimpotrivă, fiți buni unii față de alții, înțelegători, iertându-vă unii pe alții, așa cum și Dumnezeu v-a iertat în Cristos” (v. 32). De atâtea ori se întâmplă să auzim pe unii care spun: „Eu nu fac rău nimănui”. Și se crede că este un sfânt. De acord, dar binele îl faci? Câte persoane nu fac răul, dar nici binele, și viața lor se scurge în indiferență, în apatie, în lâncezeală. Această atitudine este contrară Evangheliei și este contrară și naturii voastre a tinerilor, care prin natură sunteți dinamici, pasionați și curajoși. Amintiți-vă aceasta – dacă vă amintiți aceasta, putem să repetăm împreună: „E bine a nu face răul, dar e rău a nu face binele”. O spunea Sfântul Albert Hurtado.
Astăzi vă îndemn să fiți protagoniști în bine! Protagoniști în bine. Să nu vă simțiți în ordine atunci când nu faceți răul; fiecare este vinovat de binele pe care putea să îl facă și nu l-a făcut. Nu e suficient a nu urî, trebuie iertat; nu e suficient a nu fi supărat, trebuie să ne rugăm pentru dușmani; nu e suficient a nu fi cauză de dezbinare, trebuie dusă pacea acolo unde nu este; nu e suficient a nu vorbi rău despre alții, trebuie să întrerupem atunci când auzim vorbindu-se rău despre cineva: a opri bârfa: asta înseamnă a face binele. Dacă nu ne opunem răului, îl alimentăm în mod tacit. Este necesar de intervenit acolo unde răul se răspândește; pentru că răul se răspândește acolo unde lipsesc creștini îndrăzneți care se opun cu binele, „umblând în iubire” (cf. 5,2), conform avertismentului Sfântului Paul.
Dragi tineri, în aceste zile ați mers mult! De aceea sunteți antrenați și pot să vă spun: umblați în caritate, umblați în iubire! Și să mergem împreună spre apropiatul Sinod al Episcopilor. Fecioara Maria să ne susțină cu mijlocirea ei maternă, pentru ca fiecare dintre noi, în fiecare zi, cu faptele, să poată spune „nu” răului și „da” binelui.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori, adresez salutul meu vouă tuturor, romani și pelerini care provin din atâtea părți ale lumii. Îndeosebi îi salut pe tinerii din Diecezele italiene, însoțiți de respectivii Episcopi, de preoții și educatorii lor. În aceste zile, ați revărsat pe străzile din Roma entuziasmul vostru și credința voastră. Vă mulțumesc pentru prezența voastră și pentru mărturia voastră creștină! Și ieri, mulțumind, am uitat să spun un cuvânt preoților, care sunt cei care sunt mai aproape de voi: mulțumesc mult preoților, mulțumesc pentru acea lucrare pe care o fac zi de zi, mulțumesc pentru acea răbdare – pentru că e nevoie de răbdare pentru a lucra cu voi! Răbdarea preoților… – mulțumesc mult, mult, mult. Și am văzut și multe surori care lucrează cu voi: și surorilor, multe mulțumiri. Și recunoștința mea se extinde la Conferința Episcopală Italiană – reprezentată aici de președinte, Cardinalul Gualtiero Bassetti – care a promovat această întâlnire a tinerilor în vederea următorului Sinod al Episcopilor.
Dragi tineri, întorcându-vă în comunitățile voastre, mărturisiți celor de vârsta voastră, și celor pe care îi veți întâlni, bucuria fraternității și comuniunii pe care ați experimentat-o în aceste zile de pelerinaj și de rugăciune. Urez tuturor o duminică frumoasă. O bună întoarcere acasă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine! Poftă bună și la revedere!
