Dumnezeu doreşte ca noi să fim însetaţi de El
22.08.2007, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a amintit că rugăciunea este întâlnirea dintre setea lui Dumnezeu de noi şi setea noastră de El, aşa cum a spus Sf. Grigore de Nazianz. Papa a dedicat reflecţia de miercuri, 22 august 2007, din cadrul audienţei generale, Sf. Grigore, Episcop din secolul al IV-lea. Sfântul Părinte a introdus reflecţia spunând că va rezuma unele dintre învăţăturile Sf. Grigore. Pontiful a abordat scrierile sfântului pe teme precum Preasfânta Treime, umanitatea lui Cristos, Maria, caritatea, rugăciunea şi purificarea. El a spus că Grigore „a făcut să strălucească lumina Preasfintei Treimi, apărând credinţa proclamată în Conciliul de la Niceea: un Dumnezeu în trei Persoane egale şi diferite”.
Grigore a luptat de asemenea împotriva ereziei lui Apollinaris, afirmând că „tocmai intelectul, raţiunea noastră au nevoie de o relaţie, o întâlnire cu Dumnezeu în Cristos”, a explicat Papa Benedict al XVI-lea. El a adăugat că Sf. Grigore a fost un precursor al dogmei Neprihănitei Zămisliri a Mariei, învăţând că „în vederea înaltei ei misiuni, ea a fost `prepurificată`”. Sfântul Părinte a arătat cum Sf. Grigore a învăţat şi despre solidaritatea cu ceilalţi. „Grigore subliniază că omul trebuie să imite bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu, şi pentru aceasta el recomandă: `Dacă eşti sănătos şi bogat, alină nevoia celui care este bolnav şi sărac; dacă nu ai căzut în păcat, ajută-l pe cel care a căzut şi trăieşte în suferinţă; dacă eşti fericit, mângâie-l pe cel care este trist; dacă eşti norocos, ajută-l pe cel care a fost lovit de nenoroc`”.
Papa Benedict al XVI-lea l-a oferit pe Grigore ca un exemplu de rugăciune. „Grigore ne învaţă, înainte de toate, importanţa şi necesitatea rugăciunii. El afirmă că `este necesar să ne amintim de Dumnezeu mai des decât respirăm`, deoarece rugăciunea este întâlnirea setei lui Dumnezeu cu setea noastră. Dumnezeu este însetat ca noi să fim însetaţi de El”. „În rugăciune, trebuie să ne îndreptăm inima către Dumnezeu pentru a ne abandona pe noi înşine Lui ca o ofrandă ce trebuie să fie purificată şi transformată. În rugăciune, vedem totul în lumina lui Cristos, lăsăm jos garda şi ne cufundăm în adevăr şi în ascultarea de Dumnezeu, alimentând focul iubirii noastre”.
