Papa Francisc: Există și sclavie interioară
13.09.2018, Vatican (Catholica) - Atașarea de păcat și de viciu este o formă de sclavie interioară ce inhibă capacitatea de a iubi, iar adevărata libertatea se găsește mereu în milostivirea lui Dumnezeu, a spus Papa Francisc la audiența generală de miercuri. Pontiful a continuat miercuri, 12 septembrie, seria de cateheze dedicate Poruncilor, rămânând la porunca a III-a, despre ziua de odihnă, justificată în Exod pentru binecuvântarea creației, iar în Deuteronom pentru comemorarea sfârșitului sclaviei.
Sclavii prin definiție nu pot să se odihnească, a subliniat Pontiful, explicând apoi că există atât sclavie exterioară cât și interioară. În acest context, cineva poate fi fizic închis, dar spiritual să fie liber. „Să ne gândim, de exemplu, la Sfântul Maximilian Kolbe, sau la Cardinalul Van Thuan, care au transformat asupriri întunecate în locuri de lumină.” În acest context a întrebat: „Ce este libertatea? Constă oare în libertatea de alegere?” A admis că aceasta „este o parte a libertății și ne angajăm pentru ca să fie asigurată fiecărui bărbat și femeie”, dar „a putea face ceea ce dorim nu este suficient pentru a fi cu adevărat liberi, și nici fericiți. Adevărata libertate este mult mai mult.”
A abordat în continuare problema „sclaviei propriului eu”. „Acei oameni care toată ziua se uită în oglindă pentru a vedea eul. […] Sunt sclavi ai eului. Eul poate să devină un călău care îl torturează pe om oriunde s-ar afla și îi aduce cea mai profundă asuprire, aceea care se numește ‘păcat’, care nu este încălcare banală a unui cod, ci eșecul existenței și condiție de sclavi. Păcatul este, în cele din urmă, a spune și a face eul. ‘Eu vreau să fac aceasta și nu îmi pasă dacă există o limită, dacă există o poruncă, nici nu îmi pasă dacă există iubire’.”
„Iubiți frați și surori, cine este așadar adevăratul sclav?”, a întrebat spre final Papa. „Cine este cel care nu cunoaște odihna? Cel care nu este capabil să iubească! Și toate aceste vicii, aceste păcate, acest egoism ne îndepărtează de iubire și ne fac incapabili să iubim. Suntem sclavi de noi înșine și nu putem iubi, pentru că iubirea este mereu față de alții. Porunca a treia, care invită să celebrăm în odihnă eliberarea, pentru noi, creștinii, este profeție a Domnului Isus, care frânge sclavia interioară a păcatului pentru a-l face pe om capabil să iubească.”
„Iubirea adevărată este adevărata libertate: dezlipește de posesie, reconstruiește relațiile, știe să primească și să valorizeze pe aproapele, transformă în dar bucuros orice trudă și ne face capabili de comuniune. Iubirea ne face liberi și în închisoare, chiar dacă suntem slabi și limitați. Aceasta este libertatea pe care o primim de la Răscumpărătorul, Domnul nostru Isus Cristos.”
