Papa Francisc: Păstorul adevărat este umil și apropiat de oameni
18.09.2018, Vatican (Catholica) - Asemenea lui Isus, icoana păstorului de suflete din orice timp, trebuie să fim aproape de lume, nu de cei puternici sau de ideologii „care ne otrăvesc sufletul”. La predica de la Sfânta Liturghie celebrată azi în capela Casei Santa Marta din Cetatea Vaticanului, Papa Francisc a vorbit pe marginea lecturilor biblice ale celebrării euharistice și a pus accentul pe pagina Evangheliei (Lc 7,11-17). Este minunea învierii fiului unic al văduvei din Nain. Pontiful a subliniat că Isus avea autoritate în fața poporului nu pentru doctrina pe care o predica, ce era aproape la fel ca a celorlalți, ci pentru că era „umil și blând cu inima” și, mai ales, era aproape de oameni.
„În Evanghelie, când Isus nu era cu mulțimea, era cu Tatăl, în rugăciune. Și cea mai mare parte a timpului din viața publică a lui Isus a fost trăit pe cale, cu lumea. Această apropiere: umilința lui Isus este cea care îi conferă autoritate lui Isus. El atingea lumea, îmbrățișa lumea, se uita în ochii oamenilor, asculta lumea. Aproape. Aceasta îi dădea autoritate.” Sfântul Luca evidențiază în Evanghelie „marea compasiune” de care a fost cuprins Isus când a văzut mama văduvă rămasă singură cu copilul mort. Isus, a remarcat Pontiful, „avea această capacitate de a compătimi, de a suferi împreună. Nu era teoretic”. S-ar putea spune că „gândea cu inima, dar despărțea capul de inimă”. „Sunt două trăsături ale acestei compasiuni pe care aș vrea să le subliniez: blândețea și tandrețea. Isus spune: „Învățați de la mine că sunt smerit și blând cu inima”. Blând cu inima. Blândețea. El era blând, nu lua la rost, nu pedepsea lumea. Era blând. Întotdeauna cu blândețe. Se mânia Isus? Desigur! Să ne gândim la momentul în care a văzut casa Tatălui său transformată într-un shop, ca să vândă lucrurile, schimbătorii de bani… Atunci s-a mâniat, a luat biciul și i-a alungat pe toți. Dar pentru că îl iubea pe Tatăl, pentru că era smerit înaintea Tatălui avea această tărie.”
Isus, a remarcat mai departe Sfântul Părinte, „nu i-a spus femeii: ‘Nu plângeți, doamnă’ de la distanță. Nu, El s-a apropiat, poate i-a atins umerii, poate i-a dat o mângâiere. Apoi: ‘Nu plânge!’. Acesta este Isus. La fel face cu noi pentru că este aproape, este în mijlocul oamenilor, este păstor.” Aceasta este „icoana păstorului”, subliniază Papa Francisc, și de la aceasta trebuie să învățăm noi, păstorii: apropiați de oameni, nu de grupurile celor puternici, ale ideologilor. Aceștia ne otrăvesc sufletul, nu ne fac bine”. „Când lumea îl insulta, în Vinerea Sfântă, și striga ‘răstignește-l’, El nu scotea o vorbă pentru că avea compasiune față de acea lume înșelată de puternicii banului, ai puterii. Rămânea în tăcere. Se ruga. Păstorul, în momentele grele, în momentele în care se dezlănțuie diavolul, când păstorul este acuzat – dar acuzat de Marele acuzator prin atâta lume, prin atâția dintre cei puternici – păstorul suferă, își dă viața și se roagă. Și Isus s-a rugat. Rugăciunea l-a dus chiar pe cruce, cu tărie. Chiar și acolo a avut capacitatea de a se apropia și de a vindeca sufletul tâlharului căit.” (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)
