Catecumenatul pentru căsătorie: iubirea este atât de mare încât nu se poate vinde ieftin
10.10.2018, Vatican (Catholica) - În după amiaza zilei de marți, 9 octombrie 2018, s-a desfășurat a șasea congregație a Sinodului pentru tineri, în prezența Papei Francisc. Sub președinția Cardinalului delegat de rând John Ribat, au participat 257 de părinți sinodali: au fost cincisprezece intervenții programate și opt libere, inclusiv una a Pontifului. Înainte de intervenții, raportorul general a prezentat câteva „nuclee generatoare” găsite în cursul lucrărilor: diversitatea contextelor culturale, aportul și în termeni teologici al unei ascultări empatice a tinerilor, diferite aspecte ale noilor culturi ale tineretului, cum ar fi raporturile inter-generaționale, rolul emoțiilor, lumea digitală, calea frumuseții și sportul; dar și fenomenul abuzurilor în toate formele sale, rolul paradigmatic al tinerilor migranți, temele referitoare la trup, afectivitate, sexualitate, experiența religioasă a tinerilor în familie, în liturgie și în tăcere.
Cardinalul da Rocha a explicat că în această etapă de lucru tocmai încheiată au fost adunate, în afară de intervențiile părinților sinodali în primele congregații generale, și cele 14 rapoarte ale cercurilor și 316 moduri, de la un minim de 6 la un maxim de 60 pentru cercul mic. A urmat mărturia unei tinere auditoare slovace Viktòria Žolnovà, din Grupul de lideri și voluntari pentru tineret. Provenind din Arhieparhia Greco-Catolică de Prešov, se ocupă de pastorația tineretului de peste zece ani. A relatat propria experiență personală, trecând prin munca într-o mică firmă, apariția unei anumite insatisfacții și nevoia de a căuta „noi oportunități”. Apoi studierea limbii engleze și a catehismului în străinătate, unite cu însoțirea spirituală a unui preot, au alimentat convingerea că Dumnezeu o chema la ceva nou.
După aceea un părinte sinodal a ridicat problema îndepărtării de Spovadă și auspiciul ca o pastorație corectă să poată duce la o conștiință deplină și rodnică a celebrării Sacramentului. A fost prezentată apoi experiența trăită de un grup din pastorația vocațională a tineretului. Obiectivul a fost asumarea unei identități adulte de creatură și fiu al lui Dumnezeu. Un părinte sinodal a vorbit despre provocarea de a însoți tinerii pentru a-i ajuta să își pună și să împărtășească între ei întrebările juste, cele importante și fundamentale în fața unei lumi divizate, a golului interior și a dorinței unei vieți depline și fericite. În această privință s-a afirmat că provocarea actuală, într-un moment în care Biserica este în criză de credibilitate datorită scandalurilor, abuzurilor și diviziunilor interne, este ispita de a construi o Biserică ce abolește neliniștea și care vrea să trăiască din certitudini clare și distincte.
Riscul este de a dori o generație de tineri „duri și curați” care să cunoască toate răspunsurile. Totuși, Biserica este chemată să trezească inimile și nu mușchii. De aici invitația de a reflecta asupra formării din seminarii și asupra necesității de a învăța discernământul. În intervențiile libere a fost amintit faptul că, în timpul tratării temei însoțirii specifice spre maturitatea iubirii, a fost făcută o referință la catecumenatul pentru căsătorie. S-a recunoscut că în aceasta Biserica și păstorii nu au fost la înălțime și a avut loc o anumită inconștiență, o lipsă de responsabilitate. De altfel, s-a afirmat, nu se poate reduce duioșia iubirii pentru totdeauna la un soi de „clericalizare” a căsătoriei, la o ceremonie mai mult sau mai puțin formală care să nu țină cont de maturitate. Așadar, este necesar un catecumenat, pentru că iubirea este un lucru atât de mare încât nu se poate vinde ieftin.
În sfârșit a fost propusă de alte intervenții o serie de inițiative pentru ca tinerii să rămână fascinați de Isus și să descopere în El adevărul existențial al vieții lor – prima dintre toate rugăciunea și îndeosebi Adorația euharistică, urmată de intrarea în contact cu Isus, atingând trupul umanității Sale în rănile fizice și spirituale ale atâtora de vârsta lor care suferă. Cu privire la rugăciune, din mai multe părți a fost amintită importanța sa pentru tineri și cu tinerii, deoarece foarte mulți tineri nu i-au văzut niciodată pe părinții lor sau pe cei din familie rugându-se. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)
