Papa Francisc: O listă de cadouri (întârziate) pentru Isus
06.01.2019, Vatican (Catholica) - „La Crăciun am dus vreun dar lui Isus, pentru sărbătoarea Sa, sau am schimbat daruri numai între noi?”, a întrebat Papa Francisc astăzi. Și a oferit o veste bună: „Dacă am mers la Domnul cu mâini goale, astăzi putem remedia”. Cadoul pe care i-l putem face este inspirat din ceea ce magii i-au dăruit lui Isus, conform episodului evanghelic din această duminică, din ritul latin. Pontiful a celebrat în Bazilica San Pietro solemnitatea Epifaniei Domnului, conform tradiției.
Magii i-au adus lui Isus aur, tămâie și smirnă. Aurul, a spus Papa, ne amintește că lui Dumnezeu i se cuvine primul loc în viețile noastre. Adorația poate fi deci darul nostru. Tămâia în schimb duce cu gândul la rugăciune. „Dar, așa cum tămâia pentru a parfuma trebuie să ardă, tot așa pentru rugăciune trebuie ‘să ardem’ un pic de timp, să îl oferim pentru Domnul”, a explicat Sfântul Părinte. În fine, smirna, folosită la ungerea trupului lui Isus coborât de pe cruce, trimite la datoria de a ne îngriji „de trupurile încercate de suferință, de carnea sa mai slabă, de cel care a rămas în urmă, de cel care poate doar primi fără a da nimic material în schimb. […] În acest timp de Crăciun care se îndreaptă spre sfârșit, să nu pierdem ocazia pentru a oferi un cadou frumos Regelui nostru, venit pentru toți nu pe scenele fastuoase ale lumii, ci în sărăcia luminoasă din Betleem. Dacă vom face așa, lumina Sa va străluci asupra noastră.”
Această temă, a luminii, a străbătut ca un fir roșu predica Pontifului, care a atras atenția că „lumina divină nu împiedică întunericul și ceața deasă să acopere pământul, dar strălucește în cel care este dispus să o primească”. Opțiunea lui Dumnezeu de întrupare uimește, a spus el. Nu s-a întâmplat în palatul lui Irod, nici în puternica Romă. De ce nu a sosit acolo lumina? „Lumina lui Dumnezeu nu merge la cel care strălucește de lumină proprie”, a spus Papa. „Dumnezeu se propune, nu se impune; luminează, dar nu orbește. Este mare mereu ispita de a confunda lumina lui Dumnezeu cu luminile lumii. De câte ori am urmat strălucirile seducătoare ale puterii și ale ieșirii în evidență, convinși că aducem o slujire bună Evangheliei! […] De câte ori, ca Biserică, am încercat să strălucim de lumină proprie! Dar nu suntem noi soarele umanității. Suntem luna, care, chiar cu umbrele sale, reflectă lumina adevărată, pe Domnul. Biserica este mysterium lunae și Domnul El este lumina lumii. El, nu noi.”
Pornind de la profeția lui Isaia, „Ridică-te, luminează-te” (Isaia 60,1), Papa a pus în opoziție atitudinea cărturarilor consultați de Irod, „care știau bine unde s-a născut Mesia, dar nu s-au mișcat”, cu cea a magilor, care, împreună cu Maria și Iosif, „au lăsat locuințele lor și au devenit pelerini pe căile lui Dumnezeu. Pentru că numai cel care lasă propriile alipiri lumește pentru a porni la drum găsește misterul lui Dumnezeu.” Și a continua: „Nu e suficient a ști unde s-a născut Isus, precum cărturarii, dacă nu ajungem la acel unde. Nu e suficient a ști că Isus s-a născut, ca Irod, dacă nu-l întâlnim. Când acel unde al său devine unde al nostru, când acel când al său devine când al nostru, persoana sa devine viața noastră, atunci profețiile se împlinesc în noi. Atunci Isus se naște înăuntru și devine Dumnezeu viu pentru mine.” Și a invitat din nou la copierea magilor: „Ei nu discută, ci merg; nu rămân să privească, ci intră în casa lui Isus; nu se pun în centru, ci se prosternă în fața Lui, care este centrul; nu se fixează în planurile lor, ci se dispun să meargă pe alte drumuri.” „Astăzi, frați și surori, suntem invitați să îi imităm pe magi.”
