Papa este împotriva stabilirii celibatului ca opțional

29.01.2019, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a declarat luni că se opune ideii ca celibatul preoțesc din ritual latin să fie opțional și că ar lua în considerare așa ceva doar în locuri foarte izolate, dacă există o nevoie serioasă. „Personal, cred că celibatul este un dar pentru Biserică”, a spus Papa pe 28 ianuarie 2019. „Aș spune că nu sunt de acord cu permiterea celibatului opțional. Nu.”

Vorbind la bordul avionului ce l-a dus din Panama la Roma, Papa a spus că crede că se pot lua în considerare excepții pentru cler căsătorit în ritul latin în „locuri foarte izolate”, „atunci când există o necesitate pastorală” provocată de lipsa de preoți, cum ar fi în Insulele Pacificului. Cu toate acestea, a spus că nu s-a gândit, nici nu s-a rugat suficient cu privire la această chestiune pentru a lua o decizie legat de ea, deci se abține, chiar dacă dă impresia de „îngust la minte”. Comentariile sale vin înainte Sinodului din regiunea pan-amazoniană, care va avea loc în octombrie, la care se așteaptă să se discute despre celibatul preoțesc, privitor la bazinul Amazonului, unde există deseori o lipsă mare de preoți.

Răspunzând la un comentariu despre lunga tradiție a preoților căsătoriți în Bisericile Catolice Răsăritene sau privind excepțiile stabilite de la caz la caz pentru miniștrii anglicani căsătoriți care se convertesc la catolicism, Pontiful a spus că își amintește de comentariul Sf. Papă Paul al VI-lea: „Prefer să îmi dau viața decât să schimb legea celibatului”. Papa Paul al VI-lea a fost autorul enciclicei „Sacerdotalis caelibatus”, care apără celibatul preoțesc, publicată în 1967. Papa a spus că a fost „o afirmație curajoasă” a Papei, spusă într-o perioadă „mai dificilă”.

În răspunsul său, Papa Francisc a reamintit, de asemenea, scrierile germanului Fritz Lobinger, Episcop emerit de Aliwal, Africa de Sud, care susținea posibilitatea de a hirotoni „viri probati” – bărbați căsătoriți, maturi în credință, în locuri unde există o lipsă gravă de preoți. Acești preoți căsătoriți ar putea, sugera el, să administreze Sacramentele și să celebreze Liturghia, fără să aibă competența deplină a preoților obișnuiți. Pontiful a numit această idee „interesantă” și a spus că ar putea oferi o bază pentru examinarea acestei întrebări, dar că trebuie studiată de teologi. În același timp, a subliniat că opinia sa personală este împotriva stabilirii celibatului ca opțional: „Celibatul opțional înaintea diaconatului, nu… nu aș face. Și acest lucru rămâne clar. […] Este ceva de studiat, gândit, regândit și rugat”, a spus el.

Preoția celibă este o tradiție veche în Biserica Catolică Latină, cu excepții făcute doar în cazul miniștrilor căsătoriți ai altor confesiuni, care se convertesc la catolicism și apoi devin preoți. La începutul Bisericii, Episcopii erau aleși dintre preoții celibi, o tradiție ce exista dinaintea preoției celibe obligatorii. Pe măsură ce „cultura celibatului” a devenit mai răspândită, a devenit tot mai mult o normă în Biserică, până când bărbații căsătoriți care cereau hirotonirea au fost nevoiți să apeleze la Papă pentru o permisiune specială. În secolul al XI-lea, Sf. Papă Grigorie al VII-lea a emis un decret care impunea ca toți preoții să fie celibatari și le-a cerut Episcopilor să îl pună în aplicare. Celibatul a fost normă de atunci în ritul latin, excepții speciale fiind făcute pentru unii pastori protestanți care s-au convertit la catolicism.