Papa Francisc: Adventul este sunt timp de convertire
15.12.2019, Vatican (Catholica) - Binecuvântând figurinele cu Pruncul Isus aduse de copii în Piața San Pietro duminică, 15 decembrie 2019, Papa Francisc a spus că perioada Adventului este un timp de convertire pentru a face loc în inimi pentru Cristos, care să vină și să le umple de bucurie. „Adventul este timp de har. Ne spune că nu este suficient a crede în Dumnezeu: este necesar în fiecare zi să purificăm credința noastră”, a spus Papa Francisc înainte de rugăciunea Angelus. Copiii italieni adunați în Piață au strigat și aclamat așteptând binecuvântarea papală pentru figurinele lor. Această tradiție din Vatican, care durează de 50 de ani, de binecuvântare a figurinelor cu Pruncul Isus în Duminica Gaudete, a început în 1969 cu Sf. Papă Paul al VI-lea. Tradiția s-a răspândit de atunci în întreaga lume. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această a treia duminică din Advent, numită duminica „bucuriei”, Cuvântul lui Dumnezeu ne invită pe de o parte la bucurie și pe de altă parte la conștiința că existența include și momente de îndoială, în care se crede cu greu. Bucurie și îndoială, ambele sunt experiențe care fac parte din viața noastră. Invitației explicite la bucurie a profetului Isaia: „Să tresalte de bucurie pustiul și pământul uscat; să se veselească stepa și să înflorească precum trandafirul” (35,1), se contrapune în Evanghelie îndoiala lui Ioan Botezătorul: „Tu ești Cel care trebuie să vină, sau să așteptăm un altul?” (Matei 11,3).
De fapt, profetul vede dincolo de situație: el are în fața sa oameni descurajați: mâini slăbite, genunchi care se clatină, inimi rătăcite (cf. 35,3-4). Este aceeași realitate care în orice timp pune la încercare credința. Însă omul lui Dumnezeu privește dincolo, pentru că Duhul Sfânt face ca inima sa să simtă puterea promisiunii Sale, și el vestește mântuirea: „Fiți tari și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru! […] El vine și vă va mântui” (v. 4). Și atunci totul se transformă: pustiul înflorește, mângâierea și bucuria pun stăpânire pe cei rătăciți cu inima, șchiopul, orbul, mutul sunt vindecați (cf. v. 5-6). Este ceea ce se realizează cu Isus: „orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună” (Matei 11,5).
Această descriere ne arată că mântuirea învăluie tot omul și îl regenerează. Însă această nouă naștere, cu bucuria care o însoțește, presupune mereu să murim pentru noi înșine și pentru păcatul care este în noi. De aici derivă chemarea la convertire, care este la baza predicii atât a Botezătorului cât și a lui Isus; îndeosebi, este vorba de a converti ideea pe care o avem despre Dumnezeu. Și timpul Adventului ne stimulează la aceasta tocmai cu întrebarea pe care Ioan Botezătorul o adresează lui Isus: „Tu ești Cel care trebuie să vină, sau să așteptăm un altul?” Să ne gândim: toată viața Ioan l-a așteptat pe Mesia; stilul său de viață, însuși trupul său este plăsmuit de această așteptare. Și pentru aceasta Isus îl elogiază cu acele cuvinte: dintre cei născuți din femeie nimeni nu este mai mare decât el (cf. Matei 11,11). Și totuși, și el a trebuit să se convertească la Isus. Ca Ioan, și noi suntem chemați să recunoaștem fața pe care Dumnezeu a ales să o asume în Isus Cristos, umil și milostiv.
Adventul este timp de har. Ne spune că nu este suficient a crede în Dumnezeu: este necesar în fiecare zi să purificăm credința noastră. Este vorba despre a ne pregăti să primim nu un personaj de poveste, ci pe Dumnezeul care ne interpelează, ne implică și în fața căruia se impune o alegere. Pruncul care zace în iesle are chipul fraților noștri mai nevoiași, al săracilor care „sunt privilegiații acestui mister și, adesea, cei care reușesc mai mult să recunoască prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru” (Scrisoarea apostolică Admirabile signum, 6). Fecioara Maria să ne ajute pentru ca, în timp ce ne apropiem de Crăciun, să nu ne lăsăm distrași de lucrurile exterioare, ci să facem spațiu în inimă Celui care a venit deja și vrea să mai vină ca să vindece bolile noastre și să ne dea bucuria Sa.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Vă salut pe voi toți, familii, grupuri parohiale și asociații, care ați venit din Roma, din Italia și din atâtea părți ale lumii. Îndeosebi salut pelerinii din Coreea, din Valencia și grupul din Rotzo (VI). Vă salut pe voi, dragi copii, care ați venit cu statuetele Pruncului Isus pentru ieslea voastră. Ridicați statuetele! Le binecuvântez din inimă. „Ieslea este ca o Evanghelie vie. […] În timp ce contemplăm scena Nașterii, suntem invitați să pornim spiritual la drum, atrași de umilința Celui care s-a făcut om pentru a-l întâlni pe fiecare om. Și descoperim că El ne iubește până acolo încât se unește cu noi, pentru ca și noi să ne putem uni cu El” (Scrisoarea apostolică Admirabile signum, 1).
Peste mai puțin de un an, de la 13 la 20 septembrie 2020, se va celebra la Budapesta al 52-lea Congres Euharistic Internațional. Congresele Euharistice, de peste un secol, amintesc că în centrul vieții Bisericii este Euharistia. Tema următorului Congres va fi „Izvoarele mele sunt în tine” (Psalmul 87,7). Să ne rugăm ca „evenimentul euharistic din Budapesta să poată favoriza în comunitățile creștine procese de reînnoire” (Discurs adresat Comitetului Pontifical pentru Congresele Euharistice Internaționale, 10 noiembrie 2018). Și urez tuturor o duminică frumoasă și o bună novenă de Crăciun. Voi, copii, duceți Pruncușorii pentru iesle și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.
