Mons. Andrea Palmieri: Relațiile între Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe
22.01.2020, Vatican (Catholica) - Anul 2019 a însemnat împletirea unei țesături dese de relații între Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe. Tensiunile crescânde existente în cadrul lumii ortodoxe, legate de acordarea autocefaliei pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană din partea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol la 6 ianuarie, nu au împiedicat ca să continue să se dezvolte raporturi bilaterale cu fiecare dintre Bisericile Ortodoxe și ca dialogul teologic oficial să continue drumul său.
În acest context, la 30 noiembrie, a fost a 40-a aniversare a anunțării instituirii Comisiei Mixte Internaționale pentru dialogul teologic dintre Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxă din partea Papei Ioan Paul al II-lea și a Patriarhului ecumenic Dimitrios. Evenimentul a fost amintit de Papa Francisc în mesajul său adresat Patriarhului ecumenic Bartolomeu cu ocazia sărbătorii Sfântului Andrei, patron al Bisericii din Constantinopol și al Patriarhiei ecumenice. În acest mesaj, Papa a subliniat mulții pași înainte făcuți de Comisie. De fapt, în cursul acestor 40 de ani, Comisia s-a reunit în 14 sesiuni plenare și a publicat șase documente importante: „Misterul Bisericii și al Euharistiei în lumina Misterului Preasfintei Treimi” (München, Germania, 1982), „Credință, Sacramente și Unitatea Bisericii” (Bari, Italia, 1987), „Sacramentul Preoției în structura sacramentală a Bisericii, îndeosebi importanța succesiunii apostolice pentru sfințirea și unitatea poporului lui Dumnezeu” (Valamo, Finlanda, 1988), „Uniatismul, Metodă de unire din trecut și căutarea actuală a comuniunii depline” (Balamand, Liban, 1993), „Consecințele ecleziologice și canonice ale naturii sacramentale a Bisericii – Comuniune eclezială, conciliaritate și autoritate” (Ravenna, Italia, 2007), „Sinodalitate și Primat în Primul Mileniu. Spre o înțelegere comună în slujirea adusă unității Bisericii” (Chieti, Italia, 2016).
Aceste texte, care merită să fie ulterior receptate de Bisericile locale și aprofundate mai mult de instituțiile teologice catolice și ortodoxe, arată existența unei ample și solide convergențe de viziuni între Biserici cu privire la chestiuni teologice, sacramentale și ecleziologice fundamentale. În pofida unui mileniu de despărțire, marcat adesea de un spirit polemic puternic, Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe au convenit că au păstrat ambele aceeași structură ecleziologică, întemeiată pe aceeași credință trinitară, pe experiența sacramentală și pe succesiunea apostolică. Pe aceste baze a fost posibil să recunoască împreună pentru prima dată necesitatea unei slujiri primațiale și la nivelul vieții Bisericii Universale, care revine Episcopului Bisericii de Roma, care trebuie exercitată în contextul sinodalității conform principiilor din primul mileniu care rămân permanent normative.
În cursul acestui itinerar, așa cum s-a văzut, Comisia a început să trateze problema spinoasă a exercitării primatului Episcopului de Roma, care reprezintă punctul crucial al relațiilor catolico-ortodoxe. În momentul actual comitetul de coordonare a Comisiei este angajat în studierea unui nou document, intitulat „Primat și sinodalitate în al doilea mileniu și astăzi”, al cărui proces de redactare a început în 2018. Textul examinează principalele evenimente din al doilea mileniu, în Occident și în Orient, care au avut influență asupra dezvoltării raportului între primat și sinodalitate în cele două Biserici, încercând să se ajungă la o interpretare împărtășită. În acest document Comisia nu vrea să traseze o istorie exhaustivă a celui de-al doilea mileniu, nici să trateze toate temele care în cursul acestei perioade istorice au provocat contraste între catolici și ortodocși, ci vrea să se concentreze exclusiv asupra problemelor ecleziologice inerente titlului textului. Totuși, deoarece dezvoltările ecleziologice au fost legate adesea de factori non-teologici de natură istorică și culturală, trebuie uneori rezumate fenomene foarte complexe în puține rânduri fără a renunța cu asta la a fi îngrijiți.
Acestei lucrări delicate Comitetul de coordonare a dedicat deja două reuniuni care au avut loc de la 13 la 17 noiembrie 2018 și de la 11 la 15 noiembrie 2019, ambele la mănăstirea din Bose. O nouă reuniune este prevăzută pentru septembrie anul acesta la Rethymno, în Grecia. Timpurile de pregătire a documentului, care nu sunt superioare celor pentru textele publicate anterior de Comisie, sunt legate de dorința unanim împărtășită de toți membrii Comitetului de coordonare de a face textul tot mai precis și complet. Desigur, după aceea membrii Comisiei reuniți în adunare plenară vor evalua dacă el este într-adevăr pregătit pentru publicare.
La cele două reuniuni ale comitetului de coordonare a Comisiei menționate mai sus nu au participat reprezentantul Patriarhiei de Moscova, prezent în trecut în asemenea circumstanțe. Absența sa nu este datorată chestiunilor referitoare la dialog, ci unei decizii a Sinodului acelei Biserici care, din cauza problemei ucrainene, a interzis membrilor săi să participe la orice comisie prezidată de un Episcop din Patriarhia ecumenică. Deoarece, atât Comisia mixtă internațională cât și comitetul de coordonare sunt co-prezidate, din partea ortodoxă, de Arhiepiscopul Job de Telmessos, din Patriarhia ecumenică de Constantinopol, Patriarhul de Moscova a suspendat pentru aceasta participarea sa la dialogul teologic oficial. În pofida acestei lipse, care se adaugă la cea a reprezentanților Patriarhiei de Bulgaria, care de circa un deceniu nu participă la reuniunile Comisiei, dialogul continuă. Din partea catolică, deși respectând alegerile luate de respectivele sinoade, nu se poate decât să se exprime auspiciul ca toate Bisericile Ortodoxe să ia din nou parte activ la dialogul teologic.
Unele evenimente din anul trecut au contribuit la dezvoltarea de relații tot mai bune între Biserica Catolică și Biserica Ortodox. Între acestea se pot menționa vizita Papei Francisc la Sofia și la București, unde a întâlnit pe patriarhul de Bulgaria, Neofit (5 mai), și pe cel de România, Daniel (31 mai), și respectivele lor Sinoade, precum și vizita Patriarhului ecumenic Bartolomeu la Roma, unde l-a întâlnit din nou pe Papa Francisc (17 septembrie). Un gest de importanță deosebită în relațiile catolico-ortodoxe a fost făcut de Papa Francisc la 29 iunie, cu darul oferit Patriarhiei ecumenice de Constantinopol de câteva fragmente din relicvele Sfântului Petru. Referindu-se la acest gest semnificativ, într-o scrisoare adresată Patriarhului ecumenic Bartolomeu, datată la 30 august, Papa Francisc a scris că el „vrea să fie o confirmare a drumului parcurs de Bisericile noastre în apropierea lor una de alta: un drum uneori exigent și dificil, dar însoțit și de semne evidente ale harului lui Dumnezeu. A urma acest drum cere mai ales convertire spirituală și fidelitate reînnoită față de Domnul, care cere angajare mai mare și noi pași curajoși din partea noastră”.
Valoarea ecumenică a darului Papei Francisc a fost subliniat de Patriarhul ecumenic Bartolomeu, care, în discursul său la sfârșitul dumnezeieștii Liturghii în biserica patriarhală „Sfântul Gheorghe” la Fanar cu ocazia sărbătorii Sfântului Andrei, la 30 noiembrie, în prezența unei delegații a Sfântului Scaun, a afirmat că „sosirea relicvelor Sfântului Petru în sediul Patriarhiei ecumenice la Constantinopol a fost în sine o binecuvântare, pentru că Sfântul Petru este o figură centrală a creștinismului ca apostol al mărturisirii, martor al învierii și semn de speranță pentru toți creștinii. Acest dar al fratelui nostru Papa Francisc este o nouă piatră de hotar pe calea apropierii… Faptul că frații Petru și Andrei sunt din nou reuniți prin prezența sfintelor lor relicve ne încurajează să continuăm cu și mai multă emfază și speranță pe drumul nostru spre mult dorita unitate.”
Deoarece dialogul adevărului este precedat și este susținut constant de dialogul carității, fără de care s-ar reduce la discuție academică, putem fi absolut siguri că întâlnirile și gesturile care au fost amintite anterior vor da un impuls ulterior dialogului teologic dus înainte de Comisia mixtă internațională. (articol semnat de Mons. Andrea Palmieri, subsecretar la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, în L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
