Philip J. Rosato: Introducere la teologia sacramentelor
24.01.2020, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea „Introducere la teoria sacramentelor”, scrisă de Philip J. Rosato și tradusă în limba română de pr. Iosif Martin și pr. dr. Ștefan Lupu. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 14×20, are 180 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei. Iată prezentarea cărții în cuvintele autorului ei.
Studiul de față cuprinde o analiză amănunțită de teologie sacramentală care reflectă dezvoltările majore evidențiate în acest domeniu de Conciliul Vatican II. Scopul acestui studiu este deci limitat, întrucât ar fi imposibil în spațiul restrâns al acestor pagini să se aprofundeze intuițiile deja prezentate într-un mod mai vast de către alți autori. Aici este subliniată îmbogățirea recentă a teologiei sacramentale prin influența altor patru specializări: cea fundamentală, cea biblică, cea trinitară și cea morală. Acest studiu arată prin urmare necesitatea actuală de a situa Sacramentele în fața orizontului riturilor religioase ale întregii omeniri. Dorește să identifice originea Sacramentelor nu în primul rând în cuvinte, ci mai degrabă în gesturile profetice ale lui Isus istoric. Vrea, de asemenea, să redescopere rolul esențial al Tatălui și al Duhului Sfânt în sacramente, care să se contrapună unei viziuni unilateral cristocentrice, și să lumineze legătura dintre harul sacramental și stilul de viață etic care trebuie să fie adoptat de creștini în societate.
Chiar dacă aceste teme sunt în sine importante și interesante, accentuarea lor în acest studiu izvorăște din cerința pastorală de a trata în teologia sacramentelor mai ales acele afirmații care vor putea fi aplicate unor probleme concrete pe care le întâlnesc mulți creștini contemporani în legătură cu riturile Bisericii. Aceste probleme sunt exprimate în următoarele întrebări critice: de ce trebuie să participăm la riturile liturgice, care par să fie străine de interesele interpersonale, tehnologice și sociale ale vieții moderne, o suspiciune verificată la mulți dintre cei care merg la biserică și apoi se sustrag de la dezbaterea cu privire la posibilitățile unui viitor mai uman? Dar și riturile înseși, nu sunt acte pe care trebuie să le săvârșim ca să ascultăm în mod pasiv de poruncile lui Isus istoric, în timp ce dorim să fim liberi și activi în a crea alte gesturi profetice potrivite realității actuale? Deoarece tindem în mod hotărât către viitor, cum putem descoperi în același timp un sens în riturile Bisericii care ne îndreaptă mai degrabă către trecut, adică la niște lucrări ale Dumnezeului unul și întreit deja săvârșite pentru noi în moartea și învierea lui Isus Cristos și în revărsarea Duhului Sfânt? În afară de aceasta, care este relevanța harului sacramental care ar trebui să ne facă sfinți, dacă această realitate constă pur și simplu într-o determinare interioară a existenței noastre sau într-un vag zălog al vieții veșnice, în loc să ne ofere un îndemn puternic de a aborda responsabilitățile etice ale vieții noastre?
Dată fiind redescoperirea legăturii indestructibile dintre rit și morală, creștinii de astăzi pot să participe într-un mod mai conștient și autentic la ființa și la misiunea lui Dumnezeu unul și întreit, adoptând un stil de viață sacramentală care izvorăște din celebrarea liturgică și întărește practica valorilor evangheliei în societate.
Imagini
