Colocviu cu Arhiepiscopul Rodríguez Carballo despre viața consacrată
30.01.2020, Roma (Catholica) - Viața consacrată este profeție; este, pentru a folosi un simbol îndrăgit de Papa Francisc, ca apa care trebuie să curgă pentru a nu deveni stătută. Consacrații sunt mereu pe drum în căutarea a ceea ce Dumnezeu vrea de la ei și a ceea ce cer credincioșii lor. A vorbit despre aceasta Arhiepiscopul José Rodríguez Carballo, secretar al Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, în acest interviu dat pentru L’Osservatore Romano cu ocazia celei de-a XXIV-a Zile Mondiale care la Roma este celebrată cu Papa Francisc, sâmbătă, 1 februarie 2020, în Bazilica San Pietro. Vă oferim interviul, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.
– Cum s-a născut această inițiativă și ce scopuri își propune?
– Este un rod al Sinodului Episcopilor despre viața consacrată și al publicării exortației post-sinodale Vita consecrata, în 1996. Cu această Zi se dorește ajungerea la trei obiective: a face cunoscută și apreciată mai mult viața consacrată în toată Biserica, nu numai pentru ceea ce face, ci, mai ales, pentru ceea ce este și înseamnă; a încuraja consacrații înșiși să continue reflecția și discernământul cu privire la identitatea și misiunea lor în Biserică și în lume, și a face în așa fel încât Biserica să se unească împreună cu consacrații din toată lumea în lauda și în rugăciunea pentru darul pe care Dumnezeu i l-a oferit cu viața consacrată.
Biserica nu poate aprecia viața consacrată numai prin funcționalitatea sa; aceasta nu este numai „mână de lucru”, ci este înainte de toate semn și profeție al altor realități mult mai profunde. Consacrații înșiși, ca și tot poporul lui Dumnezeu, nu pot judeca viața consacrată numai pentru ceea ce apare prin operele sale. Dimpotrivă, multe dintre acestea vor trebui revizitate pentru a vedea dacă răspund sau nu carismei propriului institut și misiunii sale. Viața consacrată trebuie să fie apreciată și valorizată pentru ceea ce este: o formă profetică de a trăi Evanghelia. Pe de altă parte, consacrații trebuie să continue să discearnă cu privire la identitatea și misiunea lor în lumina Evangheliei, a propriei carisme și a semnelor timpurilor, condusă mereu de Magisteriul Bisericii.
– Există o simbologie care exprimă viața consacrată?
– Consacrații trebuie să fie foarte conștienți că viața lor, așa cum spune Papa Francisc, este ca apa: dacă nu curge, devine stătută. Dacă viața consacrată nu dorește să fie numai admirată ca o piesă de muzeu, ci să se prezinte în fața oamenilor ca o formă de viață frumoasă și posibilă și pentru alții, va trebui să se întrebe constant ce anume vrea Dumnezeu și poporul lui Dumnezeu de la ea în acest moment și în aceste circumstanțe. Discernământul pentru a răspunde la această întrebare și a se pune în direcția semnalată de Duhul este esențial.
În sfârșit, consacrații, care au primit chemarea de a mijloci pentru poporul lui Dumnezeu, simt și nevoia rugăciunii corale a Bisericii pentru ei: pentru ca să rămână mereu fideli față de chemarea Domnului și față de misiune în periferiile existențiale și ale gândirii, la care îi stimulează Duhul în acest moment prin magisteriul bogat al Papei Francisc. Și mereu fără a uita să se roage pentru ca Domnul să continue să îmbogățească diferitele carisme cu vocații numeroase.
– Pontiful indică viața consacrată ca „laudă care dă bucurie poporului lui Dumnezeu, viziune profetică ce revelează ceea ce contează”. Cum se poate interpreta aceasta în viața zilnică?
– Sfântul Părinte insistă constant asupra profeției ca element de care nu se poate face abstracție în viața consacrată. Aceasta nu poate renunța la profeție fără a risca să piardă gustul, deci motivația sa de a fi. Profeția este inerentă vieții consacrate, spunea Papa Ioan Paul al II-lea; profeția este nota care caracterizează viața consacrată, îi face ecou Papa Francisc. Viața consacrată, așa cum nu poate renunța la pasiunea pentru Cristos, adevăratul său fundament, nu poate renunța nici la pasiunea pentru omenire, îndeosebi omenirea rănită, vulnerabilă, care constituie misiunea sa. În faptul de a fi profeți, și nu numai de a juca rolul de profeți, consacrații joacă credibilitatea lor. Viața consacrată este chemată să mențină aprinsă făclia profetismului, devenind far pentru cel care este dezorientat în largul mării, flacără pentru cel care umblă în întuneric, santinelă pentru cel care nu vede o ieșire în viață.
În același timp, nu poate renunța să dea glas celui care nu îl are și să ceară dreptate acolo unde nu există. Numai așa va fi o viață profetică, alternativă la cultura rebutului. În inima consacraților trebuie să răsune puternic invitația Papei Francisc: „Treziți lumea! Fiți martori ai unui mod diferit de a face, de a acționa și de a trăi!”; „Călugării sunt chemați în Biserică să fie profeți, să dea mărturie de modul în care Isus a trăit pe acest pământ și să vestească cum va fi Împărăția lui Dumnezeu în perfecțiunea sa”. Pentru a răspunde la această vocație va trebui să se caute cu pasiune voința Domnului, anunțând tuturor Vestea Bună, în mod preferențial în periferiile existențiale; să se caute noi căi pentru vestirea Evangheliei, denunțând tot ceea ce este contrar voinței lui Dumnezeu. Așa cum spune cartea Deuteronomului vorbind despre Moise, profetul va trebui să conducă poporul la ascultarea supusă a Cuvântului și să se conformeze cu planurile lui Dumnezeu în istorie (cf. 18,15-24).
– În zilele următoare se va desfășura o întâlnire cu prezența călugărițelor de clauzură. Care este locul lor în Biserică?
– După trei simpozioane și două seminarii în ultimii ani despre economie în slujba vieții consacrate, acum în întâlnirea programată de la 31 ianuarie la 1 februarie dorim să tratăm tema specifică a gestionării bunurilor și a patrimoniului în viața contemplativă. Ni se pare important și urgent să adaptăm această gestiune la legislația Bisericii, așa cum este tratată în documentul care a fost publicat în urmă cu doi ani de Congregația noastră, Economia în slujba carismei și a misiunii, respectând mereu normele dreptului canonic și în acest caz și legislația italiană. Pentru acest ultim motiv, întâlnirea este adresată abateselor și economelor mănăstirilor din Italia.
În luna mai se va face una asemănătoare în Spania. În afară de vorbitorii din Dicasterul nostru, vor interveni experți în economie de la Universitatea Catolică din Milano, cu care colaborăm în acest domeniu de mulți ani, precum și de la Conferința Episcopală Italiană. În acest moment s-au înscris peste 400 de contemplative. În afară de aceasta, sunt circa treizeci de invitați. Desigur, întâlnirea are sprijinul Sfântului Părinte, care a permis și ca surorile contemplative să poată participa la Liturghia prezidată de el în Bazilica San Pietro în 1 februarie, la ora 17, cu ocazia Zilei Mondiale a Vieții Consacrate. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
