Papa Francisc: Credincioșii incapabili să își murdărească mâinile nu sunt creștini

08.02.2020, Vatican (Catholica) - „Când văd creștini prea curați care au toate adevărurile, ortodoxia, și sunt incapabili să își murdărească mâinile pentru a ajuta pe cineva să se ridice, eu spun: ‘Dar voi nu sunteți creștini'”, afirmă Papa Francisc într-un interviu la Tv2000, în programul „Io credo”, realizat de pr. Marco Pozza, capelan al închisorii din Padova. Va fi transmis în opt episoade începând din 17 februarie 2020. Pontiful denunță „un proces” în desfășurare „împotriva creștinismului”, care este „persecutat” pentru a fi „eliminat”, deoarece este văzut ca o „amenințare”. Amintește că „credința trebuie transmisă în dialect”, mai ales „familial, în acel limbaj care este propriu al oamenilor care se apropie de tine cu iubire”, diferit de un lexic „intelectual”. Și încurajează să se creadă „într-un Dumnezeu care este Tată și nu într-un dumnezeu-Mandrake, cu bagheta magică”.

Este a treia întâlnire la Tv2000 a Pontifului, care încheie trilogia despre rugăciune cu Crezul, rod al conversațiilor cu pr. Pozza, care l-a intervievat deja în anii trecuți despre Tatăl nostru și Bucură-te Marie. Din întâlnirea Papei cu pr. Marco a fost realizată și cartea „Eu cred, noi credem”, editată de Libreria Editrice Vaticana și Rizzoli, care va apărea în martie. Cele opt episoade, difuzate seara, au fost regizate de Andrea Salvadore, coautor al programului împreună cu pr. Pozza. Ideea este aceea de a se întoarce la rădăcina celor mai vechi cuvinte de rugăciune, actualizându-le prin întâlniri și comentarii ale martorilor din timpul nostru.

În fiecare episod, Papa îi răspunde pr. Pozza despre diferitele texte din Crez. Protagoniste sunt comunitățile și opt personalități din panorama culturală, artistică și sportivă italiană: Salvatore Natoli, Martina Colombari, Paolo Bonolis, Paolo Rumiz, Carolina Kostner, Giovanni Bachelet, Massimo Bottura și Fausto Bertinotti. Papa Francisc tratează diferite teme: de la creștinii persecutați la populism, apoi satana, credința, mondenitatea, luxul în Biserică, mișcările ecleziale, mafia și politicienii. Îl citează de două ori pe Papa Benedict al XVI-lea precum și mari autori, opere și alte personalități: Joseph Malégue (romancier catolic), pr. Henri de Lubac (teolog iezuit), Ludwig von Pastor (istoric), Gustav Mahler (compozitor și dirijor), Vincent de Lerin (călugăr benedictin și teolog din secolul al IX-lea), Anna Magnani. Pontiful vorbește și despre Noi Orizonturi, creștinii din Thailanda, Biserica din Coreea, legenda Preasfintei Fecioare a mandarinilor din Calabria.

„Uneori ne vin teorii”, afirmă Papa, „care ne prezintă un Dumnezeu abstract, un Dumnezeu ideologic… o idee, perfect; și care îți dovedesc existența lui Dumnezeu ca și cum ar fi matematică”. Cine a înțeles care este calea de parcurs sunt „sfinții, adevărații protagoniști ai creștinismului: bărbați și femei care au înțeles ce înseamnă a crede într-un Dumnezeu care este Tată și nu într-un dumnezeu-Mandrake, cu bagheta magică”. Pontiful susține: „Există un proces, mereu, împotriva creștinismului, deoarece creștinismul este persecutat – am ispita de a spune ‘trebuie persecutat’: nu; este persecutat, dar se pare… este un proces pentru a-l elimina, deoarece creștinismul este o amenințare”.

Și în timpul lui Isus, „gândiți-vă la toate acele calomnii despre Isus, procesul intentat lui Isus, gândiți-vă și la procesele primilor martiri, al lui Ștefan, pe care ni le relatează Biblia, apoi istoria romană, martirii”. Istoria creștinismului „este o istorie de persecuții, de a încerca eliminarea lui și de succese? Nu: de perseverență. Este adevărat că creștinismul nu trăiește din succese”. Într-un alt punct al dialogului, Papa spune că „credința trebuie transmisă în dialect”, mai ales „în dialect familial. Adică credința trebuie transmisă în acel limbaj care este propriu familiei, care este propriu oamenilor care se apropie de tine cu iubire, un limbaj diferit de unul intelectual”.

Apoi scoate în evidență: „Astăzi, aici la Roma, aceasta se întâmplă cu femeile filipineze care se îngrijesc de copii. Probabil familii bune, dar cu o credință superficială, merg la Liturghie de două-trei ori pe an, oameni buni: nu pot să transmită acasă credința cu dialectul familiei. Ei caută îngrijitoare filipineze pentru că vorbesc engleza și astfel copiii exersează engleza”. Subliniază Papa: „Dar acestea sunt contrabandiste, eh?, aceste îngrijitoare filipineze sunt contrabandiste: cu engleza îți aduc credința. Și sunt acelea care transmit credința cu dialectul conviețuirii afectuoase cu copiii”.

Episcopul de Roma reflectează asupra modului de a mărturisi Evanghelia cu viața. Atunci când vede creștini „prea curați care au toate adevărurile, ortodoxia, învățătura adevărată, și sunt incapabili să își murdărească mâinile pentru a ajuta pe cineva să se ridice, nu știu să își murdărească mâinile; când văd acești creștini eu spun: nu ai ajuns să fii creștin, ești un creștin pe jumătate, un creștin superficial, nici măcar un creștin – ești un om care crede în Dumnezeu, care are idei clare despre răscumpărare, care crede în satana, știe că satana există, dar se oprește la poarta iadului, face calcule”. „Mondenitatea” este cea care „face aceste lucruri”.

„Pr. de Lubac, la sfârșitul cărții sale ‘Méditations sur l’Eglise’, spune că mondenitatea spirituală este răul cel mai rău care i se poate întâmpla Bisericii, corupția cea mai mare… Mondenitatea spirituală oprește coborârea lui Dumnezeu în iad: la jumătate. A coborât acolo, în Galileea, a predicat, apoi a plecat. Nu…” La întrebarea: „Cât de mult contează imaginea despre Dumnezeu pe care un copil, o persoană, o cultivă în copilăria sa pentru a scrie după aceea toată istoria sa sau a refuza istoria sa cu Dumnezeu?”, Papa Francisc răspunde: „Depinde de Dumnezeul pe care tu îl arăți copilului. Există Dumnezeul de la teatru, Dumnezeul de la circ, Dumnezeul istoriilor minunate, Dumnezeul care se aseamănă probabil cu lupul din Scufița Roșie, care este crud, dar care Dumnezeu îl arăți tu unui copil? Noi începem Crezul spunând: ‘Cred în Dumnezeu Tatăl’: dar tu arăți copilului un Dumnezeu Tată, un Dumnezeu care să îl inspire pe copil să trăiască așa?” (material Vatican Insider, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)

Sursa: Ercis.ro