ÎPS Aurel Percă: Chiara Lubich, o pionieră a carității
14.02.2020, București (Catholica) - ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, s-a numărat zilele trecute printre Episcopii prieteni ai focolarilor care au participat la Simpozionul organizat în Italia, la Trento (8-9 februarie) și Loppiano (10-12 februarie), de Mișcarea Focolarelor cu ocazia centenarului nașterii Slujitoarei lui Dumnezeu Chiara Lubich, fondatoare a Mișcării. Excelența Sa a împărtășit pentru Angelus.com.ro din experiența pe care a trăit-o la Simpozion și câteva gânduri despre Chiara Lubich și Opera ei, o Mișcare eclezială prezentă în România din 1980, iar în Arhidieceza de București din 1989, în capitală, unde există un focolar feminin.
Secolul XX este constelat de aștri strălucitori ai iubirii divine. Este secolul în care Dumnezeu a trezit nenumărați eroi – bărbați și femei – care, în timp ce alinau rănile bolnavilor și suferinzilor, și împărtășeau soarta celor mici, a celor săraci și a celor de pe urmă, împărțeau pâinea carității, care vindecă inimile. Între acești pionieri ai carității se numără și Chiara Lubich, care își găsește un loc de cinste în această constelație a eroilor carității. Cu un stil silențios și smerit, ea nu a creat instituții de asistență socială și de promovare umană, dar a aprins focul iubirii lui Dumnezeu în inimi, trezind persoane care răspândesc iubirea-unitate, făcând din ele însele, din casele lor, din munca lor, un „focolar”, unde iubirea, arzând, devine contagioasă și „incendiază” tot ceea ce este împrejur.
Anul 2020 marchează centenarul nașterii la Trento, în Italia, a Chiarei Lubich (22 ianuarie 1920-14 martie 2008), întemeietoarea Mișcării Focolarilor: o figură carismatică, o femeie care, cu gândirea ei în domeniul spiritual, civil, economic și politic, și cu acțiunea ei în favoarea fraternității și a păcii, a lăsat o moștenire răspândită în întreaga lume, atât între creștini, cât și între necreștini. Printre manifestările în cadrul acestui centenar a fost și Simpozionul internațional al Episcopilor „prieteni ai focolarilor” care s-a ținut în luna februarie la Trento – locul nașterii Chiarei Lubich – și Loppiano , în orașul Mariei (Mariapoli), loc unde multe persoane vin să trăiască carisma focolarilor.
La simpozionul pentru Episcopi, care a avut ca temă „O carismă în slujirea Bisericii și a omenirii – La o sută de ani de la nașterea Slujitoarei lui Dumnezeu Chiara Lubich”, au participat în cele două etape ale sale 7 Cardinali și peste 140 de Episcopi. Am avut bucuria de a împărtăși această experiență alături de alți trei Episcopi din România, PS Pál József-Csaba, Episcop de Timișoara, PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, și de PS Anton Coșa, Episcop de Chișinău, în Republica Moldova.
Mișcarea Focolarilor are fizionomia unei mari și variate familii, a „unui nou popor născut din Evanghelie”, cum a denumit-o fondatoarea ei, Chiara Lubich, care a întemeiat-o în anul 1943 la Trento (Italia), în timpul celui de al doilea Război Mondial, ca un curent de reînnoire spirituală și socială. Aprobată în anul 1962 cu numele oficial de Opera Mariei, Mișcarea este răspândită în peste 180 de țări. cu peste 2 milioane de aderenți. Mesajul pe care Mișcarea Focolarilor vrea să îl poarte în lume este cel al unității. Obiectivul este așadar să coopereze la construirea unei lumi mai unite, determinată de rugăciunea lui Isus către Tatăl, „pentru ca toți să fie una” (In 17,11), în respectul și valorificarea diversităților. Și pentru a atinge acest scop se privilegiază dialogul, angajarea constantă în construirea de punți și raporturi de frățietate între oameni, popoare și diferite sfere culturale.
Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, cu ocazia vizitei la Trento din luna aprilie 1995, a spus: „Chiara s-a născut aici, vine din Trento, Chiara Tridentina… Putem scrie un tratat, „de la Conciliul Tridentin la Chiara Tridentina”. Ar fi foarte interesant…”. Iar aceste cuvinte cred că trasează foarte bine biografia ecumenică a Chiarei Lubich.
În după-amiaza zilei de 8 februarie 2020, Episcopii și Cardinalii participanți la Simpozionul organizat pentru a marca centenarul nașterii Chiarei s-au adunat în semicerc în biserica „Santa Maria Maggiore”: s-au așezat așa cum făcuseră cu circa 500 de ani în urmă protagoniștii Conciliului Tridentin, care s-a celebrat în această biserică. Referința nu este întâmplătoare: câțiva actori i-au făcut pe participanți să retrăiască istoria Conciliului Tridentin (ținut între 1545 și 1563), care la vremea aceea a „consemnat” o ruptură în istoria Bisericii, iar evocarea Chiarei Lubich consemna de fapt efortul depus de ea pentru refacerea unității Bisericii.
Este nevoie de reconciliere, de apropiere între oameni, de găsirea unor motive pentru a îmbunătăți raporturile dintre oamenii timpurilor noastre. Desigur, în anul 1943, în climatul celui de al doilea război mondial, tânăra Chiara și-a pus cu siguranță multe întrebări. Răspunsul pe care l-a găsit a făcut posibilă nașterea Mișcării Focolarilor. Citind Evanghelia, ea înțelege că ceea ce este pe punctul de a înmuguri din experiența pe care o trăiește cu micul ei grup de prietene din Trento este o chemare la trăirea unității, concept evanghelic care are pentru ele de acum încolo o fascinație extraordinară. Ele se vor angaja întreaga lor viață pentru a învăța să descopere și să trăiască frumusețea Evangheliei: unitatea, o lume mai unită, o lume mai fraternă… În 1943 aceste idealuri păreau să fie o utopie, dar acest lucru nu a oprit-o pe tânăra Chiara să viseze la unitate, „ca toți să fie una”.
Scria Chiara Lubich în anul 1944: „Într-un loc de refugiu, am deschis la întâmplare Evanghelia la pagina din Noul Testament a lui Isus: „Ca toți să fie una, Părinte, ca și noi” (Ioan 17,11). Acele cuvinte par să se lumineze unele pe altele. Acel „toți” ar fi fost orizontul nostru. Acel proiect de unitate ar fi fost rațiunea vieții noastre”.
