Cardinalul Kurt Koch: Relațiile profunde susțin calea ecumenismului
05.06.2020, Vatican (Catholica) - La împlinirea a 60 de ani de la începutul drumului ecumenic, dorit de Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea, Cardinalul Kurt Koch, președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, evidențiază – într-un interviu realizat de Massimiliano Menichetti pentru Vatican News – evoluțiile și progresele care au caracterizat acest parcurs.
O mare bucurie și un angajament în favoarea unei „căi ireversibile”, după cum a reiterat Papa Francisc, referindu-se la drumul ecumenic, un drum ce aparține în mod organic vieții și activității Bisericii. Astfel amintește Cardinalul Kurt Koch, într-un interviu acordat mass-mediei vaticane, fondarea Secretariatului pentru Promovarea Unității Creștinilor, înființat la 5 iunie 1960, de Papa Ioan al XXIII-lea și devenit succesiv, în 1988, Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. Potrivit Cardinalului, sunt trei pilonii care susțin în mod deosebit ecumenismul: dialogul carității, dialogul adevărului și aderarea concordantă a tuturor credincioșilor la rugăciunea lui Isus: „ca toți să fie una”. Acest orizont al ecumenismului s-a bucurat de „mare continuitate și coerență” în rândul tuturor Pontifilor.
Întrebat despre actuala situație a ecumenismului, foarte diferită de cea din urmă cu 60 de ani, și despre provocările cu care se confruntă în prezent ecumenismul, Cardinalul Koch a spus: „În 1960, mișcarea ecumenică, în forma sa oficială în cadrul Bisericii Catolice, era încă la începuturi. În ultimii șaizeci de ani, au avut loc numeroase întâlniri și dialoguri, de la care a fost posibilă obținerea multor rezultate pozitive. Cu toate acestea, adevăratul scop al mișcării ecumenice, și anume restabilirea unității Bisericii, nu a fost încă realizat. În prezent, una dintre cele mai mari provocări constă tocmai în lipsa unui consens cu adevărat solid cu privire la obiectivul ecumenismului. Suntem de acord în privința necesității unității, dar nu și asupra formei pe care ar trebui să o asume. Este nevoie de o viziune comună, ce este esențială pentru unitatea Bisericii. Într-adevăr, următorii pași pot fi făcuți numai dacă avem un obiectiv clar în minte.”
Răspunzând la o întrebare referitoare la darurile primite de la alți creștini și făcute de Biserica Catolică altor creștini, în cei 60 de ani de ecumenism, dat fiind că drumul ecumenic este adesea definit ca un „schimb de daruri”, președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor a spus: „În spatele acestei definiții se află credința că fiecare Biserică poate aduce o contribuție specifică la restaurarea unității. De la Bisericile și comunitățile ecleziale care au luat naștere în urma Reformei, Biserica Catolică a învățat mai presus de toate caracterul central al Cuvântului lui Dumnezeu în viața Bisericii, în sărbătorile liturgice și în gândirea teologică. S-a învigorat și conștientizarea faptului că credința vine din ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și că Evanghelia lui Cristos trebuie să se afle în centrul Bisericii. De la Bisericile Ortodoxe, după cum a subliniat în repetate rânduri Papa Francisc, putem învăța multe în privința sinodalității din viața Bisericii și despre colegialitatea Episcopilor. La rândul său, Biserica Catolică poate oferi ca dar special în dialogul ecumenic accentul pus pe universalitatea Bisericii. Întrucât Biserica Catolică trăiește în relația reciprocă dintre unitatea Bisericii universale și multiplicitatea bisericilor locale, aceasta poate demonstra, în chip de exemplu, că unitatea și multiplicitatea nu sunt opuse nici în ecumenism, ci se susțin reciproc.”
„Toate eforturile și activitățile ecumenice trebuie să servească scopului restabilirii unității creștinilor; este necesar să ne asigurăm din când în când în privința continuării eforturilor în vederea atingerii acestui obiectiv”, a mai spus Cardinalul Koch, referindu-se la scopul final al ecumenismului. Apoi, referindu-se la pașii făcuți în mod concret, prin formele de dialog, a spus: „Dialogul carității a permis depășirea multor prejudecăți din trecut și intensificarea unei mai bune înțelegeri. La fel de important este dialogul adevărului, mai exact analiza teologică a problemelor controversate care au dus la divizări de-a lungul istoriei. Din aceste dialoguri a apărut tot mai evident că ceea ce ne unește este mai puternic decât ceea ce ne separă. În cele din urmă, trebuie amintit, ca un aspect fundamental, ecumenismul spiritual, adică adeziunea profundă și concordantă a tuturor credincioșilor la rugăciunea preoțească a lui Isus, ‘ca toți să fie una’. Această rugăciune menține trează în noi conștientizarea faptului că unitatea Bisericii corespunde voinței Domnului.”
Întrebat despre importanța enciclicei „Ut unum sint”, a Papei Ioan Paul al II-lea, de la publicarea căreia s-a împlinit un sfert de secol, la 25 mai 2020, președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor a răspuns: „Importanța sa constă mai ales în faptul că, pentru prima dată în istorie, un Papă a scris o enciclică despre ecumenism. Prin enciclica ‘Ut unum sint’, la 30 de ani de la încheierea Conciliului Vatican II, Papa Ioan Paul al II-lea evidenția ‘angajarea ireversibilă’ a Bisericii Catolice pe calea ecumenismului, toți membrii Bisericii având îndatorirea de credință de a participa la mișcarea ecumenică.” (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)
