Pr. Avelino González-Ferrer: 60 de ani de dialog ecumenic
05.06.2020, Vatican (Catholica) - În urmă cu șaizeci de ani, la 5 iunie 1960, Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea a înființat ceea ce se numea atunci Secretariatul pentru Promovarea Unității Creștine. Bazele Secretariatului, numit ulterior Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștine (CPPUC), au fost strâns legate de istoria Conciliului Vatican II, care a început doi ani mai târziu. Părintele Avelino González-Ferrer, care face parte din dialogul dintre CPPUC și Bisericile reformate, a explicat că unul dintre cei mai importanți pași timpurii făcuți pentru promovarea unității creștine a fost invitarea de observatori non-catolici din întreaga lume la Conciliul Vatican II.
Într-un interviu pentru Vatican News, pr. González-Ferrer a afirmat că CPPUC s-a orientat spre ceilalți creștini încă de la începuturile sale. Acestei ospitalități i-au răspuns în mod similar diverse comunități creștine. Alte inițiative ale Consiliului Pontifical includ publicarea în 1993 a Directorului ecumenic. Acesta, spune preotul, „a fost foarte important pentru stabilirea regulilor de bază pentru toate Conferințele Episcopale din lume”, precum și pentru „promulgarea viziunii Bisericii privind implicarea ecumenică și pentru dialogul ecumenic”. Pr. González-Ferrer a amintit și de recenta aniversare a enciclicii „Ut unum sint”, semnată acum 25 de ani de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, document care a stabilit că ecumenismul face parte din natura Bisericii. „Biserica Catolică este ecumenică prin natură; adică se îndreaptă către unitatea pentru care s-a rugat Cristos.”
CPPUC colaborează și cu Consiliul Mondial al Bisericilor. Pr. González-Ferrer a explicat faptul că, deși „Biserica Catolică nu este membră a Consiliului Mondial al Bisericilor”, ea face parte din Comisia Credință și Ordine. „Aceste angajamente atente au fost toate aplicate astfel încât astăzi există o relație foarte fructuoasă.” A amintit apoi călătoria Papei Francisc la Geneva, pentru aniversarea Consiliului Mondial al Bisericilor, unde „toată lumea îl privea pe Papa ca pe un punct de referință în ceea ce privește unitatea creștină”. Acesta este un lucru pe care l-am putut vedea recent, cu această epidemie, când Papa Francisc s-a unit spiritual cu liderii altor confesiuni pentru a se ruga Rugăciunea domnească. „Toate acestea sunt rezultate ale acestor 60 de ani de dialog ecumenic”, a susținut pr. González-Ferrer.
Vorbind despre unele dintre temele acestui dialog ecumenic, pr. González-Ferrer a explicat că există „multă durere în amintirea tuturor evenimentelor care au dus la dezbinare și la Reformă”. A subliniat că fiecare dintre noi abordăm aceste evenimente istorice „cu propriul bagaj și din propria perspectivă”. Există o „purificare a memoriei” pentru a ne uni și a asculta reciproc perspective diferite, iar „purificarea memoriei duce la o reconciliere și reconcilierea este puntea către unitate. Așa ne învață Evanghelia”, a spus pr. González-Ferrer. Această recitire a istoriei devine teologică și „atinge ceva contemporan. Nu este deci doar un fel de a privi la trecut, ci și de a privi la ceea ce este o problemă teologică contemporană, importantă pentru ambele părți, în parteneriat, în dialog, pentru ca să putem, prin acel context istoric, să privim și să abordăm și să încercăm să rezolvăm problema teologică.”
Pr. González-Ferrer a explicat că mișcarea ecumenică se confruntă cu provocări diferite în momente diferite. După el, una dintre cele mai mari provocări de astăzi este că ideea de unitate nu mai înseamnă o comuniune vizibilă deplină, cum era în deceniile trecute. Există mereu o dorință de relații mai profunde, a mai spus el. În ultimii 60 de ani, a constatat preotul, comunitatea creștină a trecut „de la conflict la comuniune”. Acesta a fost tocmai numele dat unui document reieșit din dialogul dintre Biserica Catolică și Comuniunea luterană, la 500 de ani de la Reforma protestantă. „Această călătorie de la conflict la comuniune, prin arta dialogului, este ceva de care lumea are disperată nevoie.” Preotul a concluzionat subliniind că „stăm pe un tezaur de informații și de istorie” și prin arta dialogului „întreaga umanitate poate beneficia de acest tezaur”.
