Scrierile Papei: succese comerciale
23.03.2007, Vatican (Catholica) - La o săptămână de la lansarea oficială, exortaţia apostolică postsinodală „Sacramentum Caritatis” se dovedeşte un succes comercial. Librăria Editură Vaticană (LEV) a anunţat, conform Radio Vatican, că au fost vândute peste 220 de mii de exemplare în doar câteva zile. Pr. Claudio Rossini, director al LEV, a explicat postului de radio că presa seculară a redus excesiv „întregul ansamblu al argumentelor (exortaţiei) la câteva tematici specifice legate de actualitatea socială, politică din Italia. Din acest motiv, informaţia a fost deformată mult.” Tot răul spre bine, pentru că „acest joc creat de mijloacele de informaţie de a deforma informaţia i-a făcut pe mulţi să verifice dacă lucrurile stau aşa. Şi, iată, asistăm la această interesantă explozie de vânzări, care ne obligă să grăbim retipărirea.”
Pr. Rossini a mai spus că „se percepe un mare interes, o mare cerere de consultare a ceea ce a scris sau spus Papa. […] Ne vin cereri de la edituri din toată lumea pentru a pune la dispoziţie în diferite limbi textele magisteriului Papei Benedict al XVI-lea încă de la început, de la primii săi paşi, de la primele discursuri. Toate aceste semnale spun că, dincolo de eventualele distorsionări, dincolo de orice tăcere, de trecerile cu vederea care pot exista, există un curent subteran, un mod de a transmite mesajul de la o persoană la alta, de la om la om, care facă astfel încât cuvântul Papei să fie cerut, să fie căutat, să fie aprofundat”. În curând va apare cartea Papei intitulată „Isus din Nazaret”. Editura Rizzoli, a declarat tot pr. Rossini, a mediat traducerea volumului în numeroase limbi, primind cereri inclusiv din Serbia, Grecia, Japonia şi Rusia. „La sfârşitul lunii februarie aveam 20-22 de contracte deja semnate pentru traducerea acestei reflecţie, a acestui portret pe care teologul devenit Papă vrea să îl prezinte despre figura lui Isus, după 50 de ani şi mai bine de cercetări, de studii, de lecturi, de meditaţii personale. Drept urmare ne pregătim toţi să citim, să primim acest text, ca pe o cheie de boltă pentru a înţelege cum să ne situăm astăzi în faţa figurii lui Isus.”

S-a afirmat atat de frecvent ca pontificatul lui Benedict al XVI-lea va constitui o noua fila a istoriei Bisericii Catolice, desprinsa de tot ceea ce a insemnat epoca Wojtylla.
Ca ne vom afla inaintea unui intelectual rasat, prudent cu gesturi ale afectiunii, timorat de importanta functiei si, deci, sortit unui turn de fildes confortabil sau unei biblioteci-chilii. S-a vorbit de marele Inchizitor, de personaj sumbru si dur, de cardinal pe tiparul romanelor populare sau a unui „Don Carlos„ de Schiller. De aici, si surpriza. Mai intai pentru ca blandetea Sanctitatii Sale este pe deplin impresionanta. Apoi pentru ca succesul lucrarilor sale nu isi poate afla explicatia exclusiv in respectul pentru suveranul pontif sau intr-o moda. Papa se adreseaza Bisericii si nu participantilor la un simpozion. Iar Biserica nu se reduce la zidurile Vaticanului, nici la Conclav sau la episcopi. Plamada Bisericii o constituie miile de anonimi pentru care raspunsul la problemele stringente este mult mai important decat numele de pe coperta. Iar acest raspuns, departe de a fi impletitura de ample eruditii este solutia la criza unei lumi. Si acest fapt este cu adevarat esential.