„Suntem mândri că suntem preoţi”
28.01.2007, Vatican (Catholica) - Recent numitul prefect al Congregaţiei pentru Cler, Cardinalul Claudio Hummes, a dat publicităţii săptămâna trecută o scrisoare prin care îi încurajează pe preoţii din întreaga lume în slujirea lor. În scrisoare, publicată pe situl dicasterului, Clerus.org, în sărbătoarea Sfântului Francisc de Sales, Cardinalul îşi exprimă dorinţa de a oferi o „slujire de iubire” faţă de clerul lumii şi de a-i încuraja să fie mândri şi bucuroşi în identitatea lor preoţească. Iată în continuare textul scrisorii.
Iubiţii mei fraţi întru preoţie,
Am simţim dorinţa de a vă transmite salutările mele cordiale, chiar dacă doar prin intermediului sitului nostru de internet. Mă aflu în Roma de puţin timp, chemat de iubitul nostru Papă Benedict al XVI-lea pentru a colabora cu el în slujirea de iubire a preoţilor, a diaconilor şi a cateheţilor.
În primul rând, permiteţi-mi să adresez un salut plin de respect Cardinalului Darío Castrillón Hoyos, predecesorul meu imediat. Mulţumită viziunii lui pot eu să îmi încredinţez acum cuvintele misterioaselor căi ale eterului. El a fost un prieten adevărat al preoţilor; v-a purtat în inima lui de păstor; s-a rugat pentru voi; v-a iubit. Dragi prieteni: acum este rândul meu să vă port în inimă, să mă rog pentru voi şi să vă iubesc. Nu pot să ascund faptul că încă mă simt puţin „novice”. Am şi o uşoară nostalgie faţă de ceea ce am lăsat în São Paolo, Brazilia, dar ca şi Avraam, mi-am pus încredere în Domnul meu şi Dumnezeul meu şi iată-mă aici pentru a fi Episcop pentru voi, preot cu voi.
A-i sluji pe preoţi! Ce misiune! Un adevărat amoris officium! Noi suntem purtătorii unei identităţi specifice, care ne caracterizează constant existenţa şi acţiunea: suntem consacraţi şi încorporaţi în acţiunea lui Cristos. Gesturile şi cuvintele lui Isus sunt reactualizate în timp şi în istorie provocând în cei care le înfăptuiesc „aceleaşi sentimente cu ale lui Cristos” şi aceleaşi efecte ale mântuirii.
Biserica, oferind sacramentul Ordinului, constituie ontologic preotul ca pe un alter Christus, sau, după cum spun unii, ipse Christus; şi îl constituie ca ministru al Cuvântului, ministru al acţiunii profetice şi al iubirii pastorale ale lui Cristos. Funcţia lui, aşadar, nu se epuizează în dimensiunea cultului, ci se completează în dimensiunea profetică a proclamării Cuvântului şi în dimensiunea pastorală de călăuzitor al comunităţii.
Conciliul Vatican II are frumoase expresii care sintetizează funcţiile preotului conturându-i şi identitatea: „Preoţii, fie că se roagă şi adoră, fie că vestesc cuvântul, oferă Jertfa euharistică sau administrează sacramentele, fie că îndeplinesc alte slujiri în folosul oamenilor, contribuie la creşterea slavei lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, la înaintarea oamenilor în viaţa divină” (PO 2).
Suntem mândri şi fericiţi, dragi fraţi, de această identitate sacerdotală a noastră. Suntem mândri că suntem preoţi. Este adevărat: misiunea noastră nu este una uşoară. Însă uniţi cu Cristos Marele şi Eternul Preot şi cu Maria, Maica primului Preot şi a tuturor Preoţilor, vom şti să dăm mărturie despre speranţa care este în noi în faţa numeroşilor noştri fraţi şi surori care chiar şi astăzi au nevoie de Calea, Adevărul şi Viaţa.
Vă binecuvântez pe toţi cu mare afecţiune.
Din Vatican, 24 ianuarie 2007
Sărbătoarea Sf. Francisc de Sales
Cardinal Claudiu Hummes
Prefectul Congregaţiei pentru Cler

Cuvintele Cardinalului sunt emotionante, si de bun-augur as putea spune. Preotii ca si Biserica sunt adunati in jurul episcopului, al superiorului major.
Biserica va fi mereu puternica prin Harul Duhului Sfant, si prin unitatea membrilor ei. Observ in ultimul timp o relatie tot mai rece fie intre preoti insasi, fie intre episcop si preoti. Cred ca exista si Episcopii care nu si-a intalnit niciodata toti colaboratorii (si aici ma refer la Preotii cu care el colaboreaza) ceea ce consider ca este un lucru dureros.
Stim cu toti ca in Occident criza vocationala isi spune Cuvantul. Asa ca a venit momentul sa reflectam mai mult la ce inseamna acest minister. Stim ca vocatia este Darul Domnului, dar si noi suntem chemati sa colaboram cu acest har.
Sunt sigur ca Domnul cheama si astazi ca odinioara. Preotia a devenit pentru unii ultima „profesie„ pe care ar alege-o, ceea ce este total gresit. Sunt comunitati unde preotul are mai multe filiale, asa cum era odinioara in Romania, atunci cand era tara de misiune. Rolul laicilor, responsabilitatea lor in Vestirea Cuvantului a crescut, ceea ce este un lucru bun.
Pentru ca mesajul nostru sa devina mai credibil suntem chemati sa dam marturie prin cuvant si mai ales prin fapta ca suntem „un alt Cristos„.
Preotul este chemat astazi sa mearga in intampinarea omului cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu marturia autentica a vietii proprii.