Sfinţenia este vocaţia tuturor celor botezaţi
07.01.2007, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a recitat astăzi rugăciunea Angelus alături de credincioşii din Piaţa San Pietro. După rugăciune a amintit: „Dimineaţa aceasta, aşa cum este obiceiul în sărbătoarea Botezului Domnului, am avut bucuria să botez câţiva copii. Invit de aceea să vă rugaţi pentru aceşti noi creştini şi pentru părinţii lor, pentru naşii şi naşele lor. Fecioara Maria să vegheze mereu asupra lor.” Biserica Catolică de rit răsăritean a sărbătorit Botezul Domnului ieri, la cea de rit apusean astăzi. Vă prezentăm în continuare cuvintele Sfântului Părinte dinaintea rugăciunii, în traducerea Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Astăzi celebrăm sărbătoarea Botezului Domnului, care încheie timpul Crăciunului. Liturghia ne prezintă episodul Botezului lui Isus în Iordan, aşa cum ni-l povesteşte Sfântul Luca (cf 3,15-16.21-22). Evanghelistul ne spune că în timp ce Isus se ruga, după ce a primit Botezul între atâţia alţii atraşi de predica Înaintemergătorului, cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât peste El sub formă de porumbel. În acel moment s-a auzit din cer un glas care zicea: „Tu eşti Fiul meu preaiubit, în Tine îmi găsesc toată bucuria” (Lc 3,22).
Botezul lui Isus la Iordan este amintit şi pus în evidenţă, deşi în mod diferit, de toţi evangheliştii. De fapt făcea parte în trecut din predicarea apostolică, întrucât constituia punctul de plecare a întregii serii de evenimente şi de cuvinte despre care Apostolii trebuiau să dea mărturie (cf Fapte 1,21-22; 10,37-41). Comunitatea apostolică considera acest eveniment foarte important, nu numai pentru că în acea împrejurare pentru prima dată în istorie avusese loc manifestarea misterului trinitar în mod clar şi complet, dar şi pentru că de la acel eveniment începuse ministerul public al lui Isus pe drumurile Palestinei. Botezul lui Isus în Iordan este o anticipare a botezului său de sânge pe Cruce şi este simbol şi al întregii lucrări sacramentale prin care Răscumpărătorul va înfăptui mântuirea umanităţii. Iată pentru ce tradiţia patristică a acordat un mare interes acestei sărbători care este cea mai veche după cea a Paştelui. „La Botezul lui Cristos”, cântă liturgia de azi, „lumea este sfinţită, păcatele sunt iertate; în apă şi în Duh devenim creaturi noi” (Antif. la Benedictus, ora Laudelor).
Există o relaţie strânsă între Botezul lui Cristos şi botezul nostru. La Iordan s-au deschis cerurile (cf Lc 3,21) pentru a arăta că Salvatorul ne-a deschis calea mântuirii şi noi o putem parcurge tocmai datorită noii naşteri „din apă şi din Duh” (Ioan 3,5) care se realizează la Botez. În el noi suntem inseraţi în Trupul mistic al lui Cristos care este Biserica, murim şi înviem împreună cu El, ne îmbrăcăm cu El, aşa cum în repetate rânduri subliniază Apostolul Paul (cf 1Corintenti 12,13; Romani 6,3-5; Galateni 3,27). Angajamentul care decurge din botez este prin urmare acela de a-l asculta pe Isus; adică, a crede în El şi a-l urma cu docilitate făcând voinţa Sa. În felul acesta fiecare poate tinde la sfinţenie, o menire, care, cum a amintit Conciliul Vatican II, constituie vocaţia tuturor celor botezaţi. Să ne ajute Maria, Mama Fiului preaiubit al lui Dumnezeu, să fim întotdeauna credincioşi botezului nostru.
