Sfânta Familie, „prototip” al familiilor creştine
31.12.2006, Vatican (Catholica) - În ultima duminică din acest an, Biserica Catolică de rit latin a sărbătorit Sfânta Familie. Ca de obicei Sfântul Părinte s-a întâlnit cu miile de pelerini veniţi în Piaţa San Pietro, pentru rugăciunea Angelus. Înainte de recitarea rugăciunii, Papa Benedict al XVI-lea a rostit un scurt discurs pe care vi-l prezentăm în continuare în traducerea Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
În această ultimă duminică din an, celebrăm sărbătoarea Sfintei Familii din Nazaret. Adresez cu bucurie un salut tuturor familiilor din lume, dorindu-le pacea şi iubirea pe care Isus ne-a dăruit-o, venind între noi la Crăciun. În Evanghelie nu găsim cuvântări despre familie, dar găsim un eveniment care valorează mai mult decât orice cuvânt: Dumnezeu a voit să se nască şi să crească într-o familie umană. În felul acesta a consacrat-o ca prima şi normala cale a întâlnirii Sale cu umanitatea. În viaţa petrecută la Nazaret, Isus i-a cinstit pe Fecioara Maria şi pe dreptul Iosif, fiind supus autorităţii lor tot timpul copilăriei şi adolescenţei Sale (cf Luca 2,51-52). Astfel a pus în lumină valoarea primară a familiei în educaţia persoanei. Maria şi Iosif au fost cei care l-au introdus în comunitatea religioasă, frecventând sinagoga din Nazaret. Împreună cu ei a învăţat să facă pelerinajul la Ierusalim, cum relatează pasajul evanghelic pe care liturgia de azi ni-l propune spre meditare. Când avea 12 ani, a rămas la Templu iar părinţilor săi le-au trebuit două zile pentru a-l regăsi. Prin acel gest i-a făcut să înţeleagă că El trebuia „să se ocupe de cele ale Tatălui său”, adică de misiunea încredinţată lui de Dumnezeu (cf Luca 2, 41-52).
Acest episod evanghelic dezvăluie cea mai autentică şi profundă vocaţie a familiei: adică aceea de a însoţi fiecare membru al ei pe drumul descoperirii lui Dumnezeu şi a planului pe care El l-a stabilit dinainte în privinţa lui. Maria şi Iosif l-au educat pe Isus înainte de toate prin exemplul lor: în părinţii săi, El a cunoscut toată frumuseţea credinţei, a iubirii pentru Dumnezeu şi pentru Legea Sa, precum şi cerinţele dreptăţii care îşi află împlinirea desăvârşită în iubire (cf Romani 13,10). De la ei a învăţat că în primul rând trebuie să facă voinţa lui Dumnezeu şi că legătura spirituală valorează mai mult decât cea a sângelui. Sfânta Familie din Nazaret este cu adevărat „prototipul” fiecărei familii creştine care, unită în Sacramentul Căsătoriei şi nutrită din Cuvânt şi din Euharistie, este chemată să realizeze minunata vocaţie şi misiune de a fi celula vie nu numai a societăţii, dar şi a Bisericii, semn şi instrument de unitate pentru tot neamul omenesc.
Să invocăm acum împreună ocrotirea Preasfintei Maria şi a Sfântului Iosif pentru fiecare familie, în special pentru cele în dificultate. Să le susţină pentru a putea rezista tendinţelor de dezagregare din partea unei anumite culturi contemporane care subminează bazele instituţiei familiei. Să ajute ca familiile creştine să fie, în orice parte a lumii, imagine vie a iubirii lui Dumnezeu.
