Papa Francisc: Între durerile de astăzi și speranța de mâine
14.11.2021, Vatican (Catholica) - Evanghelia de astăzi, a spus Papa Francisc, ne ajută să înțelegem istoria între doi poli: durerile de astăzi și speranța de mâine. Afirmația a fost făcută de Sfântul Părinte la Liturghia prezidată în Bazilica San Pietro, în contextul marcării Zilei Mondiale a Săracilor – fapt vizibil în prezența a circa două mii de săraci și voluntari care îi asistă. Ziua Mondială a Săracilor a fost instituită de Pontif în 2016, la finalul Anului Jubiliar al Milostivirii.
A pornit de la durerile de astăzi: „Suntem înăuntrul unei istorii marcate de chinuri, violențe, suferințe și nedreptăți, în așteptarea unei eliberări care pare să nu vină niciodată. Mai ales săracii sunt răniți, asupriți și uneori striviți, inelele mai fragile ale lanțului. Ziua Mondială a Săracilor, pe care o celebrăm, ne cere să nu ne întoarcem în cealaltă parte, să nu ne fie frică să privim de aproape suferința celor mai slabi.” Dar apoi a subliniat și speranța de mâine: „În geamătul istoriei noastre dureroase există un viitor de mântuire care începe să răsară. Speranța de mâine înflorește în durerea de astăzi. Da, mântuirea lui Dumnezeu nu este numai o promisiune din lumea de dincolo, ci crește deja acum în istoria noastră rănită, este prezentă printre asupririlor și nedreptăților din lume. Chiar în mijlocul lacrimilor săracilor, Împărăția lui Dumnezeu răsare ca frunzele fragede ale unui copac și conduce istoria la țintă, la întâlnirea finală cu Domnul, Regele Universului care ne va elibera în mod definitiv.”
Sfântul Părinte a subliniat în acest context misiunea creștinilor: de a hrăni speranța de mâine vindecând durerea de astăzi. „Sunt legate: dacă tu nu mergi înainte vindecând durerile de astăzi, cu greutate vei avea speranța de mâine. De fapt, speranța se naște din Evanghelie, nu constă în a aștepta pasiv ca mâine lucrurile să meargă mai bine, acest lucru nu este posibil, ci în a face astăzi concretă promisiunea de mântuire a lui Dumnezeu.” L-a citat apoi pe Episcopul Tonino Bello, care spunea: „Nu ne putem limita să sperăm, trebuie să organizăm speranța”. Și Papa a întărit: „Dacă speranța noastră nu se traduce în alegeri și gesturi concrete de atenție, dreptate, solidaritate, îngrijire a casei comune, suferințele săracilor nu vor putea fi alinate, economia rebutului care îi constrânge să trăiască la margini nu va putea să fie convertită, așteptările lor nu vor putea reînflori. Nouă, în special nouă creștinilor, ne revine să organizăm speranța – e frumoasă această expresie a lui Tonino Bello: să organizăm speranța -, să o traducem în viață concretă în fiecare zi, în raporturile umane, în angajarea socială și politică.”
Pontiful și-a încheiat predica spunând: „Este frumoasă, este evanghelică, este tânără o Biserică ce iese din ea însăși și, ca și Isus, anunță săracilor vestea cea bună. Mă opresc asupra acelui adjectiv, ultimul: este tânără o astfel de Biserică; tinerețea de a semăna speranță. Aceasta este o Biserică profetică, ce le spune cu prezența sa celor rătăciți cu inima și celor rebutați din lume: ‚Curaj, Domnul este aproape, și pentru tine există o vară care răsare în inima iernii. Și din durerea ta poate să învie speranță’. Frați și surori, să ducem această privire de speranță în lume. Să o ducem cu duioșie săracilor, cu apropiere, cu compătimire, fără a-i judeca – noi vom fi judecați -. Pentru că acolo, la ei, la săraci este Isus; pentru că acolo, în ei, este Isus, care ne așteaptă.”
