Colaborarea dintre creştini şi musulmani este posibilă şi urgentă

28.11.2006, Ankara (Catholica) - Primul discurs al Papei Benedict în prima sa zi de vizită în Turcia a fost în cadrul întâlnirii cu Marele Mufti Ali Bardakoglu. Acesta ocupă o funcţie echivalentă în parte unui ministru pentru culte. Prin el Pontiful i-a salutat „pe toţi musulmanii din Turcia”, ţară „foarte dragă creştinilor”, dat fiind că „multe dintre primele comunităţi ale Bisericii au fost fondate aici şi au ajuns la maturitate, inspirate de predicarea Apostolilor, în particular a Sfântului Paul şi a Sfântului Ioan. Tradiţia ajunsă până la noi ne spune că Maria, Maica lui Isus, a trăit la Efes, în casa Apostolului Ioan.”

Papa a insistat, după cum era de aşteptat pe colaborarea dintre creştini şi musulmani. Pentru a arăta că aşa ceva este posibil, Sfântul Părinte a apelat din nou la un citat, dar, spre deosebire de cel folosit la Regensburg, mai greu de interpretat greşit sau răstălmăcit: „Ca exemplu al respectului fratern cu care creştinii şi musulmanii pot să acţioneze împreună, îmi place să citez câteva cuvinte adresate de Papa Grigore al VII-lea, în anul 1076, unui principe din Africa de Nord, care a acţionat cu multă bunăvoinţă faţă de creştinii aflaţi sub jurisdicţia sa. Papa Grigore al VII-lea a vorbit despre caritatea specială pe care creştinii şi musulmanii şi-o datorează reciproc, pentru că `noi credem şi mărturisim un singur Dumnezeu, chiar dacă în moduri diverse, în fiecare zi lăudându-l şi venerându-l ca Creator al veacurilor şi stăpân al acestei lumi`.”

Pontiful a amintit că în baza „tradiţiei biblice, Conciliul Vatican II învăţa că întreaga omenire împărtăşeşte o origine comună şi un destin comun: Dumnezeu, Creatorul nostru este scopul pelerinajului nostru pământesc. Creştinii şi musulmanii aparţin familiei celor care cred într-un Dumnezeu unic şi care, conform tradiţiilor lor, fac referire la Avraam. Această unitate umană şi spirituală a originilor noastre şi a destinelor noastre ne îndeamnă să căutăm un itinerar comun în timp ce facem ceea ce ţine de noi în acea căutare a valorilor fundamentale care este atât de caracteristică persoanelor timpului nostru.” A continuat: „Suntem chemaţi să acţionăm împreună, pentru a ajuta societatea să se deschidă faţă de transcendent, recunoscându-i Dumnezeului Atotputernic locul care i se cuvinte. Modul cel mai bun pentru a merge înainte este acela al unui dialog autentic între creştini şi musulmani, bazat pe adevăr şi inspirat de dorinţa sinceră de a ne cunoaşte mai bine unii pe alţii, respectând diferenţele şi recunoscând ceea ce avem în comun.”

Papa şi-a încheiat discursul „dând laudă Atotputernicului şi Milostivului Dumnezeu pentru această fericită ocazie care ne permite să ne aflăm împreună în numele Său. Mă rog ca acesta să fie un semn al angajamentului nostru comun pentru dialogul între creştini şi musulmani, precum şi o încurajare pentru a persevera de-a lungul acestui drum, în respect şi prietenie. Doresc să putem ajunge să ne cunoaştem mai bine, întărind legăturile de afecţiune dintre noi, în dorinţa comună de a trăi împreună în armonie, pace şi încredere reciprocă. Ca şi credincioşi, noi ne luăm din rugăciune forţa necesară pentru a depăşi orice urmă de prejudecată şi pentru a oferi o mărturie comună a credinţei noastre ferme în Dumnezeu. Fie ca binecuvântarea Lui să fie mereu asupra noastră!” Discursul integral al Pontifului poate fi citit aici.