Papa Francisc: Sfântul Iosif om al tăcerii
15.12.2021, Vatican (Catholica) - „Tăcerea este importantă, pe mine mă impresionează un verset din Cartea Înțelepciunii care a fost citit gândindu-ne la Crăciun și spune: ‚Când noaptea era în cea mai profundă tăcere, acolo Cuvântul Tău a coborât pe pământ’. În momentul de mai multă tăcere Dumnezeu s-a manifestat. Este important să ne gândim la tăcere în această epocă în care ea pare să nu aibă atâta valoare.” Afirmațiile au fost făcute de Papa Francisc astăzi, la noua cateheză despre Sf. Iosif. Pontiful s-a oprit astăzi la tăcere, „un alt aspect important al figurii sale”.
Sfântul Părinte a subliniat că Iosif nu a fost nici taciturn, nici mut, ci tăcerea lui vine din primirea Cuvântului, care are această consecințele: „cuvintele se micșorează”. „Tăcerea lui Iosif este o tăcere plină de ascultare, o tăcere activă, o tăcere care evidențiază marea sa interioritate”, a explicat el, spunând apoi: „Ce frumos ar fi dacă fiecare dintre noi, după exemplul Sfântului Iosif, ar reuși să recupereze această dimensiune contemplativă a vieții deschise larg tocmai de tăcere. Dar noi toți știm din experiență că nu este ușor: tăcerea ne înspăimântă un pic, pentru că ne cere să intrăm în noi înșine și să întâlnim partea cea mai adevărată din noi. Și atâtor oameni le este frică de tăcere, trebuie să vorbească, să vorbească, să vorbească sau să asculte, radioul, televizorul…, dar tăcerea nu o pot accepta pentru că le este frică. Filozoful Pascal afirma că ‚toată nefericirea oamenilor provine dintr-un singur lucru: din faptul de a nu ști să rămână liniștiți într-o cameră’.”
Papa a încurajat să cultivăm spații de tăcere, avertizând apoi că „fără practica tăcerii se îmbolnăvește vorbirea noastră. Ea, în loc de a face să strălucească adevărul, poate să devină o armă periculoasă. De fapt, cuvintele noastre pot să devină adulație, laudă deșartă, minciună, vorbire de rău, calomnie.” A amintit încă o dată de gravitatea bârfei, prin care „ucidem cu limba”. Apoi a spus: „Nu spun să cădem într-o muțenie, nu, ci să cultivăm tăcerea. Fiecare să se privească în el însuși: de atâtea ori facem o muncă și atunci când terminăm căutăm imediat telefonul pentru a face un alt lucru, mereu stăm așa. Și aceasta nu ajută, asta ne face să lunecăm în superficialitate. Profunzimea inimii crește cu tăcerea, tăcere care nu este muțenie, așa cum am spus, ci care lasă spațiu înțelepciunii, reflecției și Duhului Sfânt. Nouă uneori ne este frică de momentele de tăcere, dar nu trebuie să ne fie frică! Ne va face foarte bine tăcerea.”
Ca în catehezele anterioare, a încheiat cu o rugăciune: „Sfinte Iosif, om al tăcerii, tu care în Evanghelie nu ai rostit niciun cuvânt, învață-ne să postim de la cuvintele zadarnice, să redescoperim valoarea cuvintelor care zidesc, încurajează, mângâie, susțin. Fii aproape de cei care suferă din cauza cuvintelor care rănesc, precum calomniile și vorbirile de rău, și ajută-ne să unim mereu cu vorbele faptele. Amin.”
