Papa Francisc: Dumnezeul unei alte posibilități
20.03.2022, Vatican (Catholica) - „Să ne convertim de la rău, să renunțăm la acel păcat care ne seduce, să ne deschidem la logica Evangheliei: pentru că, unde domnesc iubirea și fraternitatea, răul nu mai are putere!” Acestea au fost câteva din îndemnurile rostite astăzi de Papa Francisc. În contextul rugăciunii Angelus a mai spus că îi place să îi spună lui Dumnezeu „Dumnezeul unei alte posibilități”, căci „mereu ne dă o altă oportunitate, mereu, mereu”. Iată alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Suntem în inima drumului de Postul Mare și astăzi Evanghelia inițial îl prezintă pe Isus care comentează câteva fapte de cronică. În timp ce era vie amintirea a optsprezece persoane care au murit sub prăbușirea unui turn, îi povestesc despre câțiva galileeni pe care Pilat i-a ucis (cf. Lc 13,1). Și există o întrebare care pare să însoțească aceste știri tragice: a cui este vina acestor fapte teribile? Oare acele persoane erau mai vinovate decât altele și Dumnezeu le-a pedepsit? Acestea sunt întrebări care sunt mereu actuale; când cronica neagră ne oprimă și ne simțim neputincioși în fața răului, adesea ne vine să ne întrebăm: este vorba oare de o pedeapsă a lui Dumnezeu? El este cel care trimite un război sau o pandemie pentru a ne pedepsi pentru păcatele noastre? Și de ce nu intervine Domnul?
Trebuie să fim atenți: atunci când răul ne oprimă, riscăm să pierdem luciditatea și, pentru a găsi un răspuns ușor la ceea ce nu reușim să ne explicăm, ajungem să îl învinovățim pe Dumnezeu. Și de atâtea ori obișnuința urâtă și rea a înjurăturilor vine de aici. De câte ori îi atribuim Lui nenorocirile noastre, atribuim Lui nenorocirile lumii, Lui care, în schimb, ne lasă mereu liberi și prin urmare nu intervine niciodată impunându-se, numai propunându-se; Lui care nu folosește niciodată violența și, dimpotrivă, suferă pentru noi și cu noi! De fapt, Isus refuză și contestă cu forță ideea de a-i imputa lui Dumnezeu relele noastre: acele persoane ucise de Pilat și în acelea decedate sub turn nu erau mai vinovate decât altele și nu sunt victime ale unui Dumnezeu nemilos și răzbunător, care nu există! De la Dumnezeu nu poate veni niciodată răul pentru că El „nu ne răsplătește după păcatele noastre” (Ps 103,10), ci după milostivirea Sa. Este stilul lui Dumnezeu. Nu ne poate trata altfel. Ne tratează mereu cu milostivire.
Dar în loc de a-l învinovăți pe Dumnezeu, spune Isus, trebuie să privim în noi: păcatul este cel care produce moartea; egoismele noastre sfâșie relațiile; alegerile noastre greșite și violente dezlănțuie răul. În acest moment Domnul oferă adevărata soluție. Care este? Convertirea: „Dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel” (Lc 13,5). Este o invitație insistentă, în special în acest timp al Postului Mare. Să o primim cu inimă deschisă. Să ne convertim de la rău, să renunțăm la acel păcat care ne seduce, să ne deschidem la logica Evangheliei: pentru că, unde domnesc iubirea și fraternitatea, răul nu mai are putere!
Însă Isus știe că a ne converti nu este ușor și vrea să ne ajute. Știe că de atâtea ori recădem în aceleași greșeli și în aceleași păcate; că ne descurajăm și, eventual, ni se pare că angajarea noastră în bine este inutilă într-o lume unde răul pare să domnească. Și atunci, după apelul Său, ne încurajează cu o parabolă care relatează răbdarea lui Dumnezeu. Trebuie să ne gândim la răbdarea lui Dumnezeu, răbdarea pe care Dumnezeu o are față de noi. Ne oferă imaginea mângâietoare a unui smochin care nu aduce roade în perioada stabilită, dar care nu este tăiat: i se acordă alt timp, o altă posibilitate. Mie îmi place să cred că un nume frumos al lui Dumnezeu ar fi „Dumnezeul unei alte posibilități”: mereu ne dă o altă oportunitate, mereu, mereu. Așa este milostivirea Sa. Așa face Domnul cu noi: nu ne taie din iubirea Sa, nu își pierde cumpătul, nu încetează să ne redea încredere cu duioșie. Frați și surori, Dumnezeu crede în noi! Dumnezeu se încrede în noi și ne însoțește cu răbdare, răbdarea lui Dumnezeu este cu noi. Nu se descurajează, ci își repune mereu speranță în noi. Dumnezeu este Tatăl și te privește ca tată: asemenea celui mai bun dintre tați, nu vede rezultatele pe care încă nu le-ai obținut, ci roadele pe care încă le vei mai putea aduce; nu ține cont de lipsurile tale, ci încurajează posibilitățile tale; nu se oprește asupra trecutului tău, ci pariază cu încredere pe viitorul tău. Pentru că Dumnezeu este aproape de noi, El este aproape de noi. Stilul lui Dumnezeu – să nu uităm -; apropiere, El este aproape, cu milostivire și duioșie. Și așa ne însoțește Dumnezeu: aproape, milostiv și duios.
Așadar, să cerem Fecioarei Maria ca să reverse în noi speranță și curaj și să aprindă în noi dorința convertirii.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Din păcate nu se oprește agresiunea violentă împotriva Ucrainei, un masacru nesăbuit în care în fiecare zi se repetă măceluri și atrocități. Nu există justificare pentru aceasta! Îi implor pe toți actorii comunității internaționale pentru ca să se angajeze cu adevărat în încetarea acestui război respingător. Și în această săptămână rachete și bombe s-au abătut asupra civililor, bătrânilor, copiilor și mamelor însărcinate. Am mers să îi vizitez pe copiii răniți care sunt aici la Roma. Unuia îi lipsește brațul, altul este rănit la cap… Copii nevinovați. Mă gândesc la milioanele de refugiați ucraineni care trebuie să fugă lăsând în urmă totul și simt o mare durere pentru cei care nu au nici măcar posibilitatea de a scăpa. Atâția bunici, bolnavi și săraci, separați de propriile rude, atâția copii și persoane fragile rămân să moară sub bombe, fără a putea primi ajutor și fără a găsi siguranță nici măcar în refugiile antiaeriene. Toate acestea sunt inumane! Mai mult, sunt și sacrilegiu, pentru că merg împotriva sacralității vieții umane, mai ales împotriva vieții umane lipsite de apărare, care trebuie respectată și protejată, nu eliminată, și care vine mai înainte de orice strategie! Să nu uităm: este o cruzime, inumană și sacrilegă! Să ne rugăm în tăcere pentru cei care suferă.
Mă mângâie să știu că populației rămase sub bombe nu îi lipsește apropierea păstorilor, care în aceste zile tragice trăiesc Evanghelia carității și a fraternității. I-am auzit în aceste zile pe unii dintre ei la telefon, cum sunt aproape de poporul lui Dumnezeu. Mulțumesc, iubiți frați, iubite surori, pentru această mărturie și pentru sprijinul concret pe care-l oferiți cu curaj atâtor oameni disperați! Mă gândesc și la Nunțiul Apostolic, abia făcut Nunțiu, Mons. Visvaldas Kulbokas, care de la începutul războiului a rămas la Kiev împreună cu colaboratorii săi și cu prezența sa mă face aproape în fiecare zi de poporul ucrainean martirizat. Să fim aproape de acest popor, să îl îmbrățișăm cu afectul și cu angajarea concretă și cu rugăciunea. Și, vă rog, să nu ne obișnuim cu războiul și cu violența! Să nu încetăm să primim cu generozitate, așa cum se face: nu numai acum, în urgență, ci și în săptămânile și în lunile care vor veni. Pentru că voi știți că la primul moment, toți ne străduim să primim, dar după aceea obișnuința ne răcește un pic inima și uităm. Să ne gândim la aceste femei, la acești copii care cu timpul, fără loc de muncă, despărțite de soții lor, vor fi căutate de „ulii” societății. Să îi ocrotim, vă rog.
Invit fiecare comunitate și fiecare credincios să se unească cu mine vineri, 25 martie, Solemnitatea Bunei Vestiri, în săvârșirea unui solemn Act de consacrare a omenirii, în special a Rusiei și a Ucrainei, Inimii Neprihănite a Mariei, pentru ca ea, Regina păcii, să obțină lumii pacea. Vă salut pe voi toți, romani și pelerini veniți din Italia și din diferite țări. Îndeosebi, salut credincioșii din Madrid, grupul internațional „Agora locuitorilor pământului”, medicii și salvatorii din Serviciul de urgență 118, Reînnoirea Carismatică Catolică „Charis” – care este unica recunoscută oficial, „Charis”, nu altele -, și membrii Mișcării Focolarelor. Salut Micul Cor „Antoniano” din Bologna cu fanfara Poliției de Stat, corul „Ensemble Vox Cordis” din Fornovo San Giovanni, corul „San Vincenzo Grossi” din Pizzighettone, tinerii de la mărturisirea de credință din Angera, Sesto Calende și Ternate, pelerinajul Diecezei de Asti și credincioșii din Veneția și Sassari. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.
