Cardinalul Pietro Parolin despre vizita Papei în Malta
01.04.2022, Vatican (Catholica) - A primi, a proteja, a promova și a integra. Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, amintește pentru călătoria Papei Francisc în Malta cele patru verbe pe care Pontiful le indică pentru a-l îmbrățișa pe cel care fuge de războaie, persecuții, violențe sau caută un viitor mai bun, invitând Europa întreagă la împărtășire și responsabilitate. Este centrală în vizită vestirea evangheliei pentru da „motivații de viață și de speranță de care avem așa de mult nevoie în lumea de astăzi”. Călătoria, amânată în 2020 din cauza pandemiei de Covid-19, se desfășoară în timpul războiului în Ucraina. În ajunul plecării, în acest interviu la mass-media vaticane Cardinalul, care ca de obicei va fi alături de Papa, reafirmă durerea acestuia pentru conflictul în desfășurare și dorința ca să tacă armele.
– Eminență, cu ce spirit se pregătește Papa să plece?
– Desigur, aceasta este o călătorie așteptată tocmai pentru că a fost amânată deja o dată din cauza Covid-19 și în același timp are loc în acest context de război care îl preocupă enorm pe Sfântul Părinte. Așadar, îmi imaginez că va face această călătorie cu această durere puternică pe care deja a manifestat-o în atâtea ocazii în aceste luni, în aceste săptămâni pentru ceea ce se întâmplă în Ucraina și va repeta, îmi imaginez, apelul său pentru ca să se oprească luptele, să tacă armele și să se continue dialogul pentru că, de fapt, deja sunt în desfășurare tratative, negocieri, chiar dacă nu par să fi ajuns la nici un rezultat concret. Așadar, va fi un spirit de durere și de participare a suferinței acelei populații și o invitație de a pune capăt războiului.
– Malta se află în mijlocul „deșertului albastru”, cum a definit Papa Marea Mediterană. Un loc care amintește de drama migrațiilor. Europa face multe pentru refugiații ucraineni, ce poate face mai mult pentru cei care traversează „Mare Nostrum” în căutare de speranță?
– Între timp îi mulțumim Domnului tocmai pentru că asistăm cu adevărat la o întrecere de solidaritate față de evacuații, de refugiații din Ucraina. Este într-adevăr admirabil cât de mult fac diferitele țări din Europa față de ei. Sper ca această experiență tragică să poată ajuta cu adevărat și la creșterea, mărirea sensibilității și față de cealaltă migrație, aceea care vine din sud și mi se pare că în această privință nu există alternative la o colaborare și la o împărtășire a responsabilităților „greutăților”, să le numim așa, între toate țările europene, mai ales între cele de sosire, de primă sosire și apoi de tranzit și destinație. Așadar, este vorba înainte de toate de prioritatea – Papa a repetat des – de a salva vieți, a salva vieți pe mare și aceasta se poate face mărind parcursuri disponibile pentru o migrație regulamentară. Și apoi mai în amonte de a lucra pentru ca nimeni să nu fie constrâns să își lase patria din cauza situațiilor de conflict, situațiilor de nesiguranță sau de subdezvoltare. Așadar, a face investiții în țările de proveniență, mai ales în termeni de dezvoltare economică, de stabilitate politică, de bună guvernare, de respectare a drepturilor umane. Și apoi a conjuga împreună acele patru verbe pe care Papa ni le-a indicat: a primi, a proteja, a promova și a integra, a face aceasta cu adevărat împreună. Niciun stat nu își poate atribui responsabilitatea singur. Este nevoie de o angajare comună care trebuie să fie împărtășită și cu societatea civilă, inclusiv și grupurile religioase și Biserica Catolică îndeosebi.
– Papa, după Grecia și Cipru, va ajunge pe insula naufragiului Sfântului Paul. O altă etapă pe urmele marii evanghelizări a neamurilor. Am intrat în al zecelea an al acestui pontificat: ce bilanț trebuie făcut, privind îndeosebi la Biserica în ieșire pe care o dorește Papa Francisc?
– Mi se pare semnificativ că în acest al zecelea an de pontificat este această călătorie în Malta, pentru că Malta este legată de figura Sfântului Paul care este evanghelizatorul prin excelență și dacă există o notă care cu insistență a caracterizat pontificatul lui Francisc a fost tocmai aceea a amintirii, a invitației adresate Bisericii de a deveni misionară, de a deveni tot mai misionară, de a duce vestea evangheliei la toți, în orice situație. Așadar, această ieșire misionară cu două caracteristici care mi se pare că sunt sublinieri tipice ale Papei Francisc, adică a merge spre persoanele concrete, a le întâlni acolo în situațiile în care ajung să trăiască, situații ce pot fi pozitive, negative sau situații critice. Desigur, invitația sa este tocmai aceea a unei convertiri misionare și pentru a ne converti este nevoie de timp și bunăvoință. Dar eu cred că această chemare a avut incidență profundă asupra vieții Bisericii și că prin urmare există din partea celor mai mulți această voință de a merge în această direcție pentru a vesti evanghelia oamenilor de astăzi și a da motivații mai ales prin vestirea evangheliei, motivații de viață și de speranță de care avem atât de multă nevoie în lumea de astăzi.
– Papa Francisc va fi al treilea Pontif care vizitează Malta, o țară care are o Biserică ce înfruntă provocările tipice ale societăților occidentale. Cum trebuie trăite acestea unind împreună identitatea și dialogul?
– Și Biserica din Malta se află în fața problematicilor pe care trebuie să le înfrunte un pic Biserica în toate țările occidentale. Există o mare tradiție religioasă și de proximitate, de apropiere de oameni și de necesitățile lor, este suficient să ne gândim la operele foarte multe care există în Malta în ceea ce privește caritatea, atenția față de cei din urmă, atenția față de bolnavi, față de cei cu dizabilități și apoi toată educația, însăși tema emigrației pe care o evocam și mai înainte și atenția Bisericii. Pe de altă parte, o anumită dispariție a practicii religioase și un pic o demodare a acelora care erau valorile creștine pe care se întemeia societatea. Cred că răspunsul este acela pe care îl aminteam înainte, care se poate – și Papa Francisc îl propune desigur – formula în binomul discipol-misionar. Unde, după părerea mea, discipol indică identitatea, o puternică identitate creștină care se naște din raportul personal cu Isus Cristos, din urmarea lui Isus Cristos, creștinul se identifică și identitatea sa este de a fi discipol al lui Isus Cristos și în același timp – discipolul-misionar – această deschidere trebuie să se traducă mai ales printr-un dialog cu lumea de astăzi. Un dialog care este în același timp de primire și de criticism și pentru cele care sunt aspectele mai puțin pozitive ale realității noastre și ale societății noastre.
– 85% din populația Maltei este catolică. Papa merge pentru a întări în credință, care este dorința?
– Dorința este ca Malta să se lase întărită în credință și ca această credință să se traducă în mărturie, într-o conștientizare puternică a necesității pe care o au creștinii maltezi de a mărturisi credința lor în sensul vestirii. Am putea aminti ceea ce spunea Paul: „Opportune et importune”, în fiecare moment, în fiecare situație fie că îmi place sau că nu îmi place, eu îl vestesc pe Isus Cristos, vestesc evanghelia Sa. Așadar, o mărturie care să meargă în acel sens și o mărturie care să meargă în sensul de a întrupa propria credință tocmai în caritate și în primire și față de ceilalți. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
