Cine renunţă pentru Împărăţia cerurilor, în realitate câştigă totul

15.10.2006, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a canonizat astăzi patru Fericiţi: Rafael Guìzar y Valencia, Filip Smaldone, Roza Venerini şi Teodora Guérin. „Numele lor vor fi amintite pentru totdeauna”, a spus Sfântul Părinte, după care a vorbit despre cel al cărui nume nu a fost nici măcar consemnat: al tânărului bogat din Evanghelia prevăzută de calendarul liturgic pentru Biserica Romano-Catolică. „Acest tânăr a rămas anonim: dacă ar fi răspuns pozitiv invitaţiei lui Isus, ar fi devenit ucenic al Său şi probabil evangheliştii i-ar fi notat numele.”

Pontiful a continuat explicând: „dacă îşi găseşte siguranţa în bogăţiile acestei lumi, omul nu ajunge la sensul deplin al vieţii şi la bucuria adevărată; dacă, în schimb, încrezându-se în cuvântul lui Dumnezeu, renunţă la sine însuşi şi la bunurile sale pentru Împărăţia cerurilor, aparent pierde mult, dar în realitate câştigă totul.” De aici o definiţie dată sfântului: „este tocmai acel bărbat, acea femeie care, răspunzând cu bucurie şi generozitate chemării lui Cristos, lasă orice lucru pentru a-l urma pe El”. Isus, a mai spus Papa, „poate deci garanta cu adevărat o existenţă fericită şi viaţa veşnică, dar pe o cale diferită de cea pe care şi-o imagina tânărul bogat: adică nu printr-o faptă bună, printr-o prestaţie legală, ci alegând Împărăţia lui Dumnezeu ca pe o `perlă preţioasă` pentru care merită să vinzi tot ceea ce ai. Tânărul bogat nu reuşeşte să facă acest pas.” Bogăţia îl opreşte, dar nu pentru că bogăţia în sine ar fi rea, ci pentru că „îndepărtează de Dumnezeu dacă nu sunt, să spunem aşa, `investite` pentru Împărăţia cerurilor, adică cheltuite pentru a veni în ajutorul celui care este în sărăcie.”

Sfântul Părinte şi-a continuat predica referindu-se la o prima lectură liturgică, ce vorbeşte despre înţelepciune, înţelepciune pe care tânărul bogat nu a avut-o. Această înţelepciune „este mai preţioasă decât argintul şi decât aurul, mai mult, decât frumuseţea, sănătatea şi decât lumina însăşi, fiindcă strălucirea ei nu se stinge niciodată”, a spus Papa citând Înţelepciune 7,10. „Evident, această înţelepciune nu poate fi redusă doar la dimensiunea intelectuală. Este mult mai mult: este Înţelepciunea inimii, cum o numeşte Psalmul 89. Este un dar care vine de sus, de la Dumnezeu, şi se obţine prin rugăciune.” Întorcându-se la Evanghelie, Papa a subliniat că păzirea poruncilor este un lucru „necesar, dar nu de ajuns”. „Pentru a ajunge la mântuire este nevoie deci de deschiderea în credinţă faţă de harul lui Cristos, care însă, celui căruia i se adresează, îi pune o condiţie exigentă: `Vino şi urmează-mă`. Sfinţii au avut umilinţa şi curajul de a-i răspunde `da`, şi au renunţat la tot pentru a fi prieteni ai Săi. Aşa au făcut cei patru noi Sfinţi, pe care astăzi îi venerăm în mod deosebit. În ei găsim actualizată experienţa lui Petru: `Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat`. Singura lor comoară este în cer: Dumnezeu.”