Papa Francisc: Cum ne descurcăm ca profeți?
02.07.2023, Vatican (Catholica) - Înaintea rugăciunii Îngerul Domnului de astăzi, Papa Francisc a provocat credincioșii să reflecteze la cât de bine își îndeplinesc datoria de profeți. „Eu, care am fost «ales profet» la Botez, vorbesc și, mai ales, trăiesc ca martor al lui Isus? Duc un pic din lumina Sa în viața vreunuia? Eu mă verific cu privire la aceasta? Mă întreb: cum merge mărturia mea, cum merge profeția mea?” Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În evanghelia de astăzi Isus spune: „Cine primește un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului” (Matei 10,41). De trei ori cuvântul „profet”; dar cine este profetul? Există unii care îl imaginează ca un soi de ghicitor care prezice viitorul, dar aceasta este o idee superstițioasă și creștinul nu crede în superstiții, precum magia, cărțile de joc, horoscoapele sau lucruri asemănătoare. În paranteză: atâția, atâția creștini merg să li se citească în palmă: vă rog! Alții îl pictează pe profet numai ca un personaj din trecut, care a existat înainte de Cristos pentru a prevesti venirea Sa. Și totuși însuși Isus vorbește astăzi despre necesitatea de a-i primi pe profeți; așadar, ei încă există, dar cine sunt? Cine este profetul?
Fraților și surorilor, profetul este fiecare dintre noi: de fapt, cu Botezul noi toți am primit darul și misiunea profeției (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1268). Profet este cel care, în virtutea Botezului, îi ajută pe ceilalți să citească prezentul sub acțiunea Duhului Sfânt. Acest lucru este foarte important: a citi prezentul nu ca o cronică, ci sub acțiunea Duhului Sfânt, care ne ajută să înțelegem proiectele lui Dumnezeu și să le corespundem. Cu alte cuvinte, profetul este cel care îl indică pe Isus celorlalți, care îl mărturisește, care ajută să se trăiască ziua de azi și să se construiască ziua de mâine după planurile Sale. Așadar, toți suntem profeți, martori ai lui Isus „pentru ca forța evangheliei să strălucească în viața zilnică, familială și socială” (Lumen Gentium, 35). Profetul este un semn viu care îl indică pe Dumnezeu celorlalți, profetul este o reflexie a luminii lui Cristos pe drumul fraților. Și atunci putem să ne întrebăm: eu, care am fost „ales profet” la Botez, vorbesc și, mai ales, trăiesc ca martor al lui Isus? Duc un pic din lumina Sa în viața vreunuia? Eu mă verific cu privire la aceasta? Mă întreb: cum merge mărturia mea, cum merge profeția mea?
În evanghelie, Domnul cere și să îi primim pe profeți; așadar, este important să ne primim reciproc ca atare, ca purtători ai unui mesaj al lui Dumnezeu, fiecare după starea sa și vocația sa, și să facem aceasta acolo unde trăim, adică în familie, în parohie, în comunitățile călugărești, în celelalte ambiente ale Bisericii și ale societății. Duhul a distribuit daruri de profeție în sfântul popor al lui Dumnezeu: iată pentru ce este bine să îi ascultăm pe toți. De exemplu, când trebuie luată o decizie importantă, face bine înainte de toate să ne rugăm, să îl invocăm pe Duhul, dar după aceea să ascultăm și să dialogăm, cu încrederea că fiecare, chiar și cel mai mic, are ceva important de spus, un dar profetic de împărtășit. Așa se caută adevărul și se răspândește un climat de ascultare a lui Dumnezeu și a fraților, în care persoanele nu se simt primite numai dacă spun ceea ce îmi place mie, ci se simt acceptate și valorizate ca daruri pentru ceea ce sunt.
Să ne gândim la câte conflicte s-ar putea evita și rezolva astfel, punându-se în ascultarea celorlalți cu dorința sinceră de a se înțelege! Așadar, să ne întrebăm în sfârșit: eu știu să îi primesc pe frați și pe surori ca daruri profetice? Cred că am nevoie de ei? Îi ascult cu respect, cu dorința de a învăța? Pentru că fiecare dintre noi are nevoie să învețe de la ceilalți, fiecare dintre noi are nevoie să învețe de la ceilalți. Maria, Regina profeților, să ne ajute să vedem și să primim binele pe care Duhul l-a semănat în ceilalți.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Și în această perioadă estivală să nu încetăm să ne rugăm pentru pace, în mod special pentru poporul ucrainean, atât de încercat. Și să nu neglijăm celelalte războaie, din păcate adesea uitate, și numeroasele conflicte și ciocniri care însângerează multe locuri de pe pământ; atâtea războaie există astăzi… Să ne interesăm de ceea ce se întâmplă, să ajutăm pe cei care suferă și să ne rugăm, pentru că rugăciunea este forța blândă care ocrotește și susține lumea.
Vă salut pe voi toți, romani și credincioși care provin din diferite țări și localități italiene; îndeosebi, Surorile Sfântului Iosif Benedict Cottolengo, tinerii miruiți din Ibiza și Formentera, tinerii din Unitatea pastorală Tremignon și Vaccarino, în provincia Vicenza. Salut și „Gruppo San Mauro” din Cavarzere și grădinița „Madonna dell’Olmo” din Verdellino. Și salut tinerii Neprihănitei. Urez tuturor o duminică frumoasă și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
