PS Claudiu și PS Cristian la Jubileul Surorilor Baziliene
19.07.2023, Cluj (Catholica) - Cei 75 de ani „de existență, de misiune, de iubire a surorilor baziliene pe acest pământ binecuvântat” au fost „ani care rezonează cu anii de persecuție a Bisericii Române Unite și vedem o convergență a misiunilor, a felului în care Dumnezeu a cerut persoanelor consacrate, Bisericii în general, să participe la patima și la crucea Lui”. Afirmația a fost făcută de PS Claudiu, Episcop de Cluj-Gherla, la predica de la Liturghia ce a marcat împlinirea a 75 de ani de la fondarea Surorilor Baziliene din România. Celebrarea solemnă, cu participarea a patru Ierarhi ai Bisericii Române Unite, și care a reunit surori baziliene din mai multe țări și continente, a avut loc duminică, 16 iulie 2023, la Mănăstirea „Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca, Casa generală a Provinciei române a Ordinului Surorilor Sfântului Vasile cel Mare (OSBM).
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a adresat celor prezenți un mesaj de bucurie. A mulțumit mai întâi Episcopilor care au venit să se unească în rugăciune la celebrare, a salutat-o pe Maica Marcela, superioara generală OSBM, pe Maica Veridiana, superioara provincială OSBM, și pe surorile baziliene, pe Maica Teodorina, Superioara generală CMD și pe surorile Congregației Maicii Domnului, pe pr. Ermil, protoegumen OSBM și pe frații OSBM, pe preoți și pe credincioși. A continuat: „Dar nu suntem aici să ne aducem aminte de suferință, ci să ne aducem aminte de felul în care Dumnezeu ne-a trecut prin suferință și astăzi, iată, suntem cu toții împreună. Este extrem de important să nu facem memoria suferinței, ci, gândindu-ne la suferință, să ne aducem aminte de Înviere. Și să intrăm în logica rugăciunilor, aducându-ne aminte de felul în care Dumnezeu a scos poporul ales din robia Egiptului, l-a trecut prin deșert și l-a adus la pământul făgăduinței. La fel și noi: ne aducem aminte de suferință doar pentru a ne aduce aminte că Dumnezeu a fost cu noi și atunci și mai ales atunci, și ne-a scos dintr-un pământ de suferință și ne-a dus în libertate, dar o libertate care se joacă încontinuu în sufletele noastre”, fiindcă fiecare are libertatea de a alege binele sau răul, de a „deschide sau închide porțile lui Dumnezeu”.
A urmat meditarea mesajului evanghelic al duminicii – Vindecarea slăbănogului din Capernaum (Mt 9,1-8) -, dintr-o perspectivă a libertății ca dar al lui Dumnezeu pentru fiecare, a dragostei între frați, a ceea ce înseamnă a fi frați și surori – a căuta calități și a vindeca defecte la ceilalți -, a modului în care, la Sfânta Liturghie, „într-o manieră tainică, Biserica îi prezintă lui Dumnezeu toate nevoile, suferințele, paraliziile noastre și de aceea, având atâta bogăție în Sfânta Taină a Liturghiei, în Tainele Bisericii, în practica pe care suntem chemați să o împlinim, aceea de a veni la Sfânta Liturghie, de a ne ruga, de a ne spovedi, de a ne ierta unii pe alții, nu avem altceva de făcut decât să deschidem larg porțile lui Cristos, să deschidem mâinile pentru a primi darurile Sale”.
Preasfinția Sa Claudiu a subliniat: „Astăzi ne amintim de scumpele noastre surori și îi mulțumim Domnului pentru misiunea lor, pentru sacrificiile lor, pentru perioada persecuției prin care au trecut și pentru ultima perioadă, în libertate, o libertate în care putem celebra, putem vorbi despre misiunea noastră. Și suntem aici să aducem mărire lui Dumnezeu pentru darurile pe care Dumnezeu le-a revărsat în viața noastră, în viața Bisericii, prin misiunea lor”.
După Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa Cristian Crișan a dat citire mesajului Preafericirii Sale Lucian Cardinal Mureșan, care, la sărbătoarea jubiliară a surorilor baziliene, a dorit să transmită tuturor salutul și binecuvântarea sa, „alături de cele mai alese sentimente de gratitudine pentru angajamentul neclintit și credința vie pe care comunitatea surorilor baziliene le-a manifestat de-a lungul acestor ani”.
„Cuvintele Fericitului Episcop Martir Iuliu Hossu, «Credința noastră este viața noastră», rezonează profund atunci când reflectăm la semnificația credinței noastre. O credință vie este o credință înrădăcinată în inimă, hrănită de rugăciune și exprimată prin iubire autentică față de Dumnezeu și față de aproapele. Credința în Mântuitorul și în lucrarea Sa răscumpărătoare în lume ne face să fim martori ai iubirii și ai slujirii pe care ne-a învățat-o însuși Isus Domnul. În acest sens, devotamentul constant și credința vie a Surorilor Baziliene din România, chiar în vremuri potrivnice, au fost un punct de reper și o mărturie a lucrării harului lui Dumnezeu în sânul Bisericii noastre și pentru aceasta aducem mulțumire Domnului.”
„Sfântul Vasile cel Mare a oferit o perspectivă profundă asupra vocației călugărești, amintind că: «viața monahală este un dar dumnezeiesc, un mijloc de a crește în virtute și în sfințenie și o mărturie puternică pentru lume a valorilor eterne ale simplității, smereniei și rugăciunii contemplative». Cu adevărat, prin DA-ul vieții voastre la chemarea Mirelui Isus, sunteți chemate să mărturisiți cu bucurie și în mod credibil în lumea în care trăim, virtuțile simplității, ale smereniei și ale rugăciunii fervente, pentru a fi faruri ale luminii lui Dumnezeu și pentru a înfrumuseța în felul acesta vălul consacrării voastre. Sfântul Părinte Papa Francisc subliniază, în Scrisoarea Apostolică prilejuită de Anul Vieții Consacrate (2014), faptul că prin consacrarea, prin rugăciunea și prin slujirea lor: «surorile, îmbogățesc țesătura spirituală a Bisericii, aducând frumusețea și înțelepciunea tradiției creștine răsăritene în Biserica universală».”
Preafericitul Părinte Lucian a transmis surorilor baziliene chemarea de a fi „martore ale duioșiei și ale compasiunii lui Dumnezeu în lume, aducând atingerea vindecătoare a lui Cristos celor răniți și marginalizați, urmând cu încredere exemplul Fericiților Episcopi Martiri Greco-Catolici Români, care au știut să rămână în Inima Născătoarei de Dumnezeu, pentru a fi păziți sub scutul ei”. Le-a adresat îndemnul și urarea: „Urmați pilda vrednicului fiu al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, fratele Mihai Neamțu OSBM, a cărui cauză de beatificare se află la Dicasterul pentru Cauzele Sfinților de la Vatican. Prin viața sa, dăruită Domnului și slujirii semenilor săi, călugărul de la Prilog ne-a învățat că «suntem meniți să împărățim veșnic împreună cu Cristos».
Fie ca Milostivul Dumnezeu să fie puterea voastră și să vă călăuzească în misiunea slujirii aproapelui! Vă asigur de comuniunea în rugăciune și de apropierea mea sufletească, cu cele mai alese sentimente de recunoștință și de prețuire!”
