Biserica Română Unită: conștiință, identitate și misiune
02.11.2023, Blaj (Catholica) - În zilele de 30 și 31 octombrie 2023, Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș și Curia Arhiepiscopiei Majore au marcat, la Blaj, împlinirea a 170 de ani de la ridicarea Bisericii Române Unite de la demnitatea de Episcopie la cea de Mitropolie. Evenimentele au avut loc cu binecuvântarea Preafericirii Sale Lucian Cardinal Mureșan și s-au desfășurat în prezența Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, reunit în sesiunea sinodală ordinară de toamnă.
În data de 26 noiembrie 1853, Papa Pius al IX-lea a promulgat Bula „Ecclesiam Christi”, prin care Biserica Greco-Catolică era ridicată la demnitatea de Mitropolie. Astfel, Episcopia de Alba Iulia și Făgăraș devenea Arhiepiscopie și primea, ca Episcopii sufragane, atât Eparhia de Oradea Mare, cât și nou înființatele Eparhii de Lugoj și de Gherla. Începând de la această dată, din punct de vedere ecleziastic, Mitropolia de Alba Iulia și Făgăraș era subordonată direct Sfântului Scaun Apostolic al Romei. Ridicarea la rangul mitropolitan a reprezentat un act cu multiple implicații pentru evoluția Bisericii greco-catolice, care i-a influențat structura, dezvoltarea, viața sinodală și identitatea. Mai mult, structura mitropolitană, tocmai pentru că a reunit sub o conducere unitară pe toți greco-catolicii din Transilvania, a favorizat descătușarea și angajarea energiilor lor spirituale și intelectuale, îmbogățind cultura română, modernizând societatea și întărind conștiința națională.
Manifestările au debutat luni, 30 octombrie, la sediul Curiei Arhiepiscopiei Majore, unde s-a desfășurat conferința „170 de ani de existență a Mitropoliei de Alba Iulia și Făgăraș”. Conferința a fost deschisă de Preafericitul Părinte Lucian Cardinal Mureșan, care a evocat, în mesajul său, eforturile tuturor înaintașilor care „au trudit la propășirea spirituală a neamului și a Bisericii” și care au înfăptuit un proiect care le oferea greco-catolicilor români o conducere unitară și o deplină autonomie în raport cu ierarhia romano-catolică din Ungaria. În urmă cu 170 de ani „se împlinea vechea dorință a românilor uniți de a avea propria organizare bisericească, în consonanță cu Mitropolia de odinioară de la Alba Iulia, ai cărei mitropoliți, Teofil și Atanasie, împreună cu Sinoadele pe care le-au prezidat, și-au declarat, în anii 1697-1700, comuniunea cu Sfânta Biserică a Romei”. Această dorință s-a reflectat în activitatea Episcopilor Inochentie Micu Klein, Petru Pavel Aron și Grigore Maior, dar și a Corifeilor Școlii Ardelene, a afirmat Întâistătătorul Bisericii Române Unite cu Roma.
Preafericirea Sa Lucian Cardinal Mureșan a evocat și personalitatea Mitropoliților Bisericii Greco-Catolice, începând cu primul Arhiepiscop, Alexandru Șterca Șuluțiu și încheind cu predecesorul său, Alexandru Todea: „Să îl binecuvântăm pe Dumnezeu pentru că a dăruit Bisericii noastre Mitropoliți vrednici, care și-au îndeplinit misiunea arhierească cu dăruire totală și cu sfințenie. Alături de Alexandru Șterca Șuluțiu, strălucesc figurile Arhiereilor Ioan Vancea, Victor Mihali de Apșa, Vasile Suciu, Alexandru Nicolescu și Alexandru Todea, care, prin pilda vieții lor, continuă să ne inspire și să ne călăuzească pașii pe drumul slujirii.” A urmat conferința susținută de prof. dr. Ovidiu Ghitta, decan al Facultății de Istorie și Filosofie din Universitatea „Babeș-Bolyai”. Cu titlul „Mitropolia de dinainte de Mitropolie”, conferința a ilustrat existența unei conștiințe a demnității mitropolitane pe care Biserica Română Unită o avea și după anul 1721, atunci când, prin Bula „Rationi Congruit”, a fost înființată Eparhia Făgărașului.
Profesorul Ovidiu Ghitta a argumentat că până spre finalul secolului al XVIII-lea, prin terminologia instituțională și titulatura folosită în comunicarea internă cu propria comunitate, ierarhia unită din Ardeal nu a lăsat să se înțeleagă că ceva s-ar fi modificat în rangul Bisericii. Chiar dacă în documentele oficiale și în cărțile redactate în limba latină, termenul canonic folosit era cel de Episcopie, Mitropolia era o realitate care nu și-a încetat existența. În acest sens, sunt remarcate activitățile Episcopilor Inochentie Micu Klein și Grigore Maior, care în luările lor de poziție, solicitau reînființarea Mitropoliei Ardelene. Acest lucru este atestat și de faptul că Grigore Maior și colaboratorii săi, în circularele interne trimise în limba română, sau în cărțile tipărite în limba română, nu au folosit termenul de episcop, ci doar pe cel de vlădică, echivalentul mitropolitului, iar autoritatea era denumită arhierească. Acest termen era folosit și în timpul Episcopului Petru Pavel Aaron, atunci când au fost tipărite primele cărți de cult din Biserica Greco-Catolică, a subliniat profesorul Ghitta.
Credința și legea, ambele puse în relație cu Biserica Răsăritului, evidențiate ca „pravoslavnice”, supunerea față de un scaun Mitropolitan străvechi, păstrarea nealterată a Tradiției și caracterul românesc al Bisericii erau argumentele supreme prin care ierarhia unită din Ardeal considera că Biserica are o demnitate mitropolitană și motivul principal pentru care se cerea reînființarea, și nu înființarea, din punct de vedere canonic, a Mitropoliei de Alba Iulia. Linia aceasta de gândire a fost continuată de Corifeii Școlii Ardelene, prin punctele critice formulate în lucrările lor. „Inochentie Micu Klein, Grigore Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior sunt legați ideatic prin convingerea că în 1721 s-a făcut un pas înapoi și că Mitropolia trebuia să fie reactivată. Din filonul acesta se hrănește apoi în mod direct generația care s-a luptat și a reușit, într-un context favorabil, să obțină ridicarea în rang a Episcopiei ardelene și, implicit, crearea Provinciei Mitropolitane de Făgăraș și Alba Iulia”, a concluzionat prof. dr. Ovidiu Ghitta.
În același spirit și-a început prelegerea și conf. dr. Ana Victoria Sima, director al Direcției Patrimoniu Cultural Universitar din Universitatea „Babeș-Bolyai”. A spus că Biserica Română Unită din Transilvania păstrase timp de 150 de ani conștiința apartenenței sale la tradiția canonică răsăriteană, fără ca aceasta să anuleze rămânerea ei în comuniune cu Biserica Apuseană. În acest sens ne este oferit exemplul primului mitropolit, din punct de vedere canonic, Alexandru Șterca Șuluțiu, care din momentul intronizării și până la moartea sa, s-a semnat Arhiepiscop și Mitropolit de Alba Iulia, deși în titulatura actelor oficiale emise de la Roma și Viena era apelat cu titulatura de Arhiepiscop și Mitropolit de Făgăraș și Alba Iulia. „Era expresia unei conștiințe transmise peste generații, pe care Șuluțiu o ilustra cu deplină convingere. Conștiința ecleziastică locală percepea acest act ca pe o continuitate cu organizarea canonică de dinainte de 1700. Gestul Mitropolitului Alexandru Șterca Șuluțiu de a nu se semna cu titlul folosit de Roma și Viena denotă refuzul lui de a-și însuși pe deplin noua încadrare canonică stabilită de Scaunul Roman. Atribuindu-și doar titlul de Alba Iulia, el încerca de fapt să desăvârșească o rânduială canonică, care era, în opinia lui, incompletă.”
În prelegerea „Mitropolia Română Unită. Desăvârșirea unui proiect”, conf. dr. Ana Victoria Sima a evidențiat că înființarea, în anul 1853, a Mitropoliei de Alba Iulia și Făgăraș are și câteva semnificații distincte pentru Biserica Română Unită. Din punct de vedere canonic, Biserica se subordona direct Sfântului Scaun și avea un statut canonic autonom. Din punct de vedere istoric, era prima dintre confesiunile românești ale Transilvaniei care obținuse ridicarea la rang de Mitropolie. Noua așezare canonică îi conferea Bisericii Române Unite statutul de Biserică Particulară, cu organizare instituțională diferită de cea latină, dar aflată în comuniune cu Scaunul Apostolic al Romei. De asemenea, prin actul de la 1853 se făcea trecerea de la statutul de Rit, așa cum devenise în 1721, la demnitatea de Biserică, egală celorlalte structuri ecleziale. Astfel, Roma răspundea prin aceasta unui viu deziderat al Bisericii Române Unite, acela de a i se restitui demnitatea mitropolitană, prin care ceruse intrarea în comuniune cu Scaunul Apostolic.
Biserica Română Unită a avut nevoie de o jumătate de veac să își așeze și să își desăvârșească organizarea ei instituțională și constituțională, după ridicarea ei la rangul de Mitropolie în 1853. Au existat două etape esențiale pentru realizarea acestor lucruri. Prima etapă, care s-a desfășurat în perioada 1853-1867, în timpul Mitropolitului Alexandru Șterca Șuluțiu, a fost și cea mai tensionată. Această etapă a presupus intervenția Scaunului Apostolic al Romei în organizarea canonică și disciplinară, care se dorea realizată în spirit tridentin, ce urmărea instituirea unor reguli conform Bisericii latine, în timp ce Mitropolia cu sediul la Blaj dorea păstrarea tradițiilor și disciplinei din ultimii 150 de ani și solicita organizarea canonică și disciplinară în spirit florentin. A doua etapă, identificată pentru perioada 1868-1900, este perioada reglementărilor și a normelor, la sfârșitul căreia Biserica Română Unită din Transilvania avea deja un caracter normativ, canonic și disciplinar, rezultat în urma celor trei Concilii Provinciale, un compromis între Scaunul Romei și Mitropolia de la Blaj, care însă punea bazele unor viitoare uniri ale Romei cu alte Biserici Orientale.
„La sfârșitul acestei perioade, Biserica Unită din Transilvania intra în secolul al XX-lea cu o identitate bine conturată și cu o individualitate distinctă. Faptul că a reușit să iasă cu bine din prigoana comunistă din a doua jumătate a secolului al XX-lea se datorează și modului în care ierarhii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au reușit să organizeze și să pune bazele instituționale și constituționale”, este concluzia conf. dr. Ana Victoria Sima. Conferința „170 de ani de existență a Mitropoliei de Alba Iulia și Făgăraș” a fost transmisă de Angelus TV și este disponibilă pe contul de YouTube Radio Blaj TV, producătorul media al evenimentului.
Al doilea moment al aniversării a 170 de ani de existență a Mitropoliei de Alba Iulia și Făgăraș s-a desfășurat marți, 31 octombrie, la Capela Arhiereilor din Blaj, unde Episcopii membri ai Sinodului au celebrat Sfânta Liturghie Arhierească. În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcop al Eparhiei de Oradea a vorbit despre momentele faste și nefaste ale Bisericii, așa cum le percepe mintea umană, dar cu semnificații mult mai profunde din punct de vedere spiritual și a elogiat arhiereii Bisericii noastre, adevărați purtători de «lumină» și, totodată, exemple vii pentru noi toți: „«Luminătorul» și «lumina» din interior. Interiorul și exteriorul. Cu adevărat suntem chemați să fim «lumină» și să luminăm, iar această «lumină» vom putea deveni dacă realizăm cât este de important cel ce locuiește în sufletul nostru, Isus Cristos! Suntem cu adevărat purtători de Cristos?”
„Astăzi celebrăm la Blaj această Sfântă Liturghie prin care aniversăm 170 de ani de la reînființarea Mitropoliei, un moment fast al Bisericii noastre. În același timp, în acest an se împlinesc 75 de ani de la scoaterea în afara legii a Bisericii noastre, un moment nefast, am spune, din punct de vedere uman. Momentul de glorie și momentul de durere, în fața oamenilor, după judecata noastră! Dar oare judecata lui Dumnezeu este aceeași? Este adevărat că acei 170 de ani pe care-i sărbătorim astăzi au adus niște lucruri și niște valori extraordinare în viața Bisericii, dar în același timp este foarte adevărat că cei 75 de ani au adus valori, probabil, și mai mari, din punct de vedere spiritual. Cine s-a gândit, în 1948, că astăzi vom mai putea celebra în Capela Arhiereilor? Că Episcopii de atunci vor mai fi pomeniți vreodată? Că își vor aduce oamenii aminte de ei? Nu doar că își aduc aminte, dar Sfântul Părinte i-a ridicat la cinstea altarelor pentru Biserica Catolică, nu doar pentru Biserica noastră. Ei sunt la ora actuală mari protectori ai Bisericii, pentru care și-au dat viața! «Lumina» din interior i-a ținut, au știut cui au crezut și de ce au crezut. Au avut tăria de caracter să moară pentru Cristos, iar Crucea le-a adus mântuirea. Domnul a transformat momentul nefast în mărire și glorie!”
„Reușim să învățăm din aceste momente ale istoriei și din acești mari pași ai Bisericii. Dacă ne gândim la cei 170 de ani de la reînființarea Mitropoliei, vedem lumina care a răsărit, pentru români, aici la Blaj și care a luminat, din prea plinul sufletelor acestor preoți formați aici. Dacă ne amintim durerea surorilor care au fost arestate de aici, din această biserică și care au plecat, după o noapte întreagă de împotrivire față de Securitate, cântând «Cu noi este Dumnezeu», ce putem noi înțelege de aici, cu mintea noastră? Momentul fast și momentul nefast? Sau după această «lumină»? Eu vă îndemn să fiți o «lumină», așa cum au fost cei de la 1853 și cei de la 1948, pentru că celebrăm aceste două evenimente din viața Bisericii. Dacă suntem «lumină», atunci îl avem pe Domnul pe care trebuie să îl transmitem lumii.”
După Sfânta Liturghie, Episcopii Sinodului s-au rugat la mormintele celor zece arhierei ai Blajului, printre care se află și Alexandru Șterca-Șuluțiu, primul Mitropolit al Bisericii noastre, care așteaptă Învierea la Capela Arhiereilor. Sfânta Liturghie Arhierească a fost transmisă de Angelus TV și de Maria TV și este disponibilă pe contul de YouTube Radio Blaj TV, producătorul media al evenimentului. (Nicu Goga, Biroul de presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș)
