Zi de reculegere pentru persoanele consacrate din zona Bacău la Curia Provincială Franciscană
20.12.2023, Bacău (Catholica) - În ziua de sâmbătă, 16 decembrie 2023, la Curia Provincială Franciscană din Bacău, a avut loc o zi de reculegere pentru persoanele consacrate din zona Bacău, ca pregătire pentru apropiata solemnitate a Nașterii Domnului. După primirea participanților, începând cu ora 09.30, după ce a proclamat textul evanghelic din prima duminică din Advent, ministrul Provincial al Provinciei Franciscane Conventuale „Sfântul Iosif” din România, pr. Damian-Gheorghe Pătrașcu, animatorul acestei întâlniri, a ținut celor prezenți o frumoasă meditație despre semnificația și importanța așteptării.
Dat fiind faptul că ne aflăm în timpul Adventului, care este un timp al așteptării plină de speranță a Celui care va veni, am avut posibilitatea ca, la mijlocul acestei perioade de pregătire spirituală, să organizăm o întâlnire a persoanelor consacrate pentru a aprofunda chemarea noastră și să ne însușim atitudinea de veghere pe care ne-o cere Biserica și la care suntem chemați de însuși Cristos. Pr. Damian a adresat tuturor întrebarea: Ce înseamnă a veghea, a aștepta? Toată viața noastră este un șir al diferitelor așteptări. Noi mereu așteptăm ceva, pe cineva sau să se împlinească ceva. Chiar și persoanele consacrate așteaptă, în perioada de formare, să se împlinească ziua când pot să spună da-ul lor de consacrare și de dăruire în slujirea lui Dumnezeu, a Bisericii și a oamenilor.
Adventul este un timp de așteptare; așteptăm așteptarea. Dar Cristos vine și atunci când îl așteptăm și când nu îl așteptăm. Însă noi trebuie să îl așteptăm, veghind în pace, pentru a nu risca să sărbătorim așteptările noastre și nu prezența Lui în mijlocul nostru, spunea părintele relator. O altă idee pe care a subliniat-o a fost aceea că viața noastră poate fi comparată cu imaginea unei electrocardiograme care arată activitatea vitală prin grafica „sus-jos”. Această grafică, dacă ar deveni o linie dreaptă, ar indica faptul că activitatea vitală a încetat. Dar nu trebuie să fie nici prea sus, nici prea jos, ci o alternanță cât mai ritmată și echilibrată. Prin analogie, cea mai bună viață este cea trăită între căderi și ridicări, prin care ne maturizăm în credință. În continuare pr. Damian a afirmat că Isus a întrupat umanitatea noastră, sensul nostru uman, făcând legătura cu semnificația cuvântului „verbo” care înseamnă în același timp cuvânt și sens.
De asemenea, ne-a provocat, ca persoane consacrate, la a ne pune pe noi înșine fie în persoana Mariei, fie în cea a lui Iosif, crezând cu adevărat că la fiecare a venit, într-un fel sau altul, îngerul Gabriel, vestind că ne-a fost dat în grijă Cuvântul lui Dumnezeu. Am trăit noi în așa fel încât să îl aducem la lumină pe Pruncul cel viu și plin de putere? După un timp dedicat meditației și reflecției personale, dar și de împăcare cu Dumnezeu prin Sacramentul Reconcilierii, la ora 12.00 a urmat Sfânta Liturghie prezidată de către ministrul provincial, cel care a ținut și cuvântul de învățătură la lumina lecturilor sfinte proclamate în cadrul celebrării euharistice. La această celebrare sfântă au concelebrat și ceilalți preoți participanți la această frumoasă zi de reculegere, numărându-se printre cele mai bine de 50 de persoane, frați și surori din diferite ordine și congregații din zona Bacăului, care au luat parte la această reuniune. După prânz, a urmat o oră de Adorație euharistică cu care s-a încheiat întâlnirea noastră plină de roade spirituale.
Programul bine-organizat a permis tuturor celor prezenți să aibă parte atât de momente de rugăciune comunitară, cât și de rugăciune personală, când în tăcere, i-am putut vorbi Domnului de la inimă la inimă. Adventul este un timp de pregătire, de cercetare de sine și de căutare mai adâncă a prezenței lui Dumnezeu, tocmai pentru a-l primi pe Cel Veșnic care vine să ne dăruiască fiecăruia belșug de haruri. Dar când aceasta se face între frați și surori care îl iubesc și îl așteaptă pe Domnul, frumusețea și profunzimea harului Adventului devine mai simțită. În acest fel, noi îl căutăm pe Cristos pentru că l-am găsit deja, așa cum căutăm zilnic fericirea, tocmai pentru că deja am gustat-o. Timpul care a mai rămas din Advent să umple inimile noastre de dorul așteptării Celui pe care îl iubește inima noastră! (Sr. Josefa Maria OV pentru OFMConv.ro)
