Papa Francisc: Să fim atenți la dictatura lui a face
21.07.2024, Vatican (Catholica) - Isus se îngrijește când discipolii Lui sunt obosiți, a observat Papa Francisc pornind de la lectura evanghelică de azi din ritul latin. Și noi trebuie să fim atenți să nu devenim „victime ale activismului”, „prea preocupați de lucruri de făcut, prea preocupați de rezultate”, riscând „să epuizăm energiile noastre și să cădem în oboseala trupului și a spiritului”. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, duminică frumoasă!
Evanghelia de la liturgia de astăzi (Mc 6,30-34) relatează că apostolii, întorși din misiune, se adună în jurul lui Isus și îi povestesc ceea ce au făcut; atunci El le spune: „Veniți deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin!” (v. 31). Însă oamenii înțeleg mișcările lor și, atunci când coboară din barcă, Isus găsește mulțimea care îl așteaptă, simte compasiune și începe să îi învețe (cf. v. 34). Așadar, pe de o parte invitația la a se odihni și, pe de altă parte, compasiunea lui Isus față de mulțime – este foarte frumos să ne oprim pentru a reflecta asupra compasiunii lui Isus. Par două lucruri inconciliabile, invitația la a se odihni și compasiunea, și în schimb merg împreună: odihnă și compasiune. Să vedem.
Isus se preocupă de oboseala discipolilor. Probabil percepe un pericol care se poate referi și la viața noastră și la apostolatul nostru, atunci când, de exemplu, entuziasmul în a duce înainte misiunea, sau munca, precum și rolul și îndatoririle care ne sunt încredințate ne fac victime ale activismului, și acesta este un lucru urât: prea preocupați de lucruri de făcut, prea preocupați de rezultate. Și atunci se întâmplă că ne agităm și pierdem din vedere esențialul, riscând să epuizăm energiile noastre și să cădem în oboseala trupului și a spiritului. Este un avertisment important pentru viața noastră, pentru societatea noastră adesea prizonieră a grabei, dar și pentru Biserică și pentru slujirea pastorală: fraților și surorilor, să fim atenți la dictatura lui a face! Și aceasta se poate întâmpla din necesitate și în familii, când, de exemplu, tatăl pentru a câștiga pâinea este constrâns să lipsească pentru muncă, trebuind astfel să sacrifice timpul de dedicat familiei. Adesea pleacă dimineața devreme, când copiii încă dorm, și se întorc târziu seara, când sunt deja la culcare. Și aceasta este o nedreptate socială. În familii, tatăl și mama ar trebui să aibă timpul pentru a împărtăși cu copiii, pentru a face să crească această iubire familială și a nu cădea în dictatura de a face. Să ne gândim la ce putem face pentru a ajuta persoanele care sunt constrânse să trăiască astfel.
În același timp, odihna propusă de Isus nu este o fugă de lume, o retragere în bunăstarea personală; dimpotrivă, în fața oamenilor rătăciți El simte compasiune. Și atunci din Evanghelie învățăm că aceste două realități – odihnă și compasiune – sunt legate: numai dacă învățăm să ne odihnim putem avea compasiune. De fapt, este posibil să avem o privire compătimitoare, care știe să perceapă nevoile celuilalt, numai dacă inima noastră nu este consumată de neliniștea de a face, dacă știm să ne oprim și, în tăcerea adorației, să primim harul lui Dumnezeu. De aceea, iubiți frați și surori, putem să ne întrebăm: eu știu să mă opresc în timpul zilelor mele? Știu să îmi iau un moment pentru a sta cu mine însumi și cu Domnul, sau sunt mereu cuprins de grabă, graba pentru lucrurile de făcut? Știm să găsim un pic de „deșert” interior în mijlocul zgomotelor și al activităților de fiecare zi? Sfânta Fecioară să ne ajute să „ne odihnim în Duhul” chiar și în mijlocul tuturor activităților zilnice și să fim disponibili și compătimitori față de ceilalți.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Săptămâna aceasta vor începe Jocurile Olimpice de la Paris, care vor fi urmate de Jocurile Paralimpice. Sportul are și o mare forță socială, fiind capabil să unească pașnic persoane de culturi diferite. Doresc ca acest eveniment să poată fi semn al lumii inclusive pe care vrem să o construim și ca sportivii, cu mărturia lor sportivă, să fie mesageri de pace și modele valabile pentru tineri. Îndeosebi, conform tradiției antice, Olimpiada să fie ocazie pentru a stabili o oprire a focului în războaie, demonstrând o sinceră voință de pace.
Vă salut pe voi toți, romani și pelerini din Italia și din atâtea țări. Îndeosebi salut l’Équipe Notre Dame din Dieceza de Quixadá din Brazilia; asociația „Assumpta Science Center Ofekata”, angajată în proiecte solidare formative pentru Africa. În plus, salut Lucrătorii Tăcuți ai Crucii și Centrul de Voluntari ai Suferinței, reuniți în amintirea fondatorului, fericitul Luigi Novarese; aspirantele și tinerele cu voturi din Institutul Misionarelor Regalității lui Cristos; tinerii din grupul vocațional de la Seminarul Mic din Roma, care au mers pe calea Sfântului Francisc de la Assisi la Roma. Să ne rugăm, fraților și surorilor, pentru pace. Să nu uităm martirizata Ucraina, Palestina, Israel, Myanmar și atâtea alte țări care sunt în război. Să nu uităm, să nu uităm. Războiul este o înfrângere! Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
