Dumnezeu Iubire în spiritualitatea focolară
16.02.2006, Roma (Catholica) - Mâine se va încheia la Castel Gandolfo întâlnirea Episcopilor prieteni ai Mişcării Focolare. La această întrunire spirituală participă peste o sută de Episcopi – dintre care şase Cardinali -, printre participanţi fiind şi Episcopul Aurel Percă, auxiliar al Diecezei de Iaşi. Tema întâlnirii este „Isus cel răstignit şi abandonat”. Radio Vatican a stat de vorbă cu Cardinalul Ennio Antonelli, Arhiepiscop de Florenţa.
– Eminenţă, tema întrunirii din acest an este „Cristos răstignit şi abandonat – chipul lui Dumnezeu Iubire şi cale pentru omenire”. Care este contribuţia acestei teme la slujirea unităţii?
– Isus răstignit şi părăsit, punctul abisal al durerii sale, este cheia unităţii. Pentru a învinge dezbinările şi lipsa de comunicare dintre oameni, este nevoie de o iubire mai mare, ori iubirea cea mai mare se arată în durerea cea mai mare. Învăţând să-l urmăm pe Isus pe drumul crucii, purtând limitele noastre, povara păcatelor celuilalt, suferinţele aproapelui, urmându-l pe Isus care alege această cale, sunt aspecte care ne ajută să cooperăm împreună cu El la împlinirea reconcilierii, pentru a construi realităţi de comuniune în Biserică şi în lume.
– În cursul întrunirii, aţi folosit şi scrisoarea enciclică „Deus caritas est” a Papei Benedict al XVI-lea. În cel fel contribuie spiritualitatea unităţii la o înţelegerea enciclicei?
– S-a constat o sincronizare profundă. Dumnezeu este iubire, cine rămâne în iubire locuieşte în Dumnezeu şi Dumnezeu locuieşte în el. Dumnezeu Iubire este de fapt şi primul punct ferm din spiritualitatea Mişcării Focolarelor. Spiritualitatea care-l aşează în centru pe Isus cel părăsit nu reprezintă o negaţie a vieţii autentice; dimpotrivă, este cheia care deschide plinătatea vieţii ce se realizează în unitate şi comuniune. În fond, Papa spune acest lucru în prima parte a scrisorii enciclice, când afirmă că erosul îşi atinge adevărul şi plinătatea sa în agape, în iubirea-dăruire. Dorul de viaţă care alimentează dinamismul existenţei umane se împlineşte în comuniunea cu Dumnezeu şi cu ceilalţi.
