Mons. Verny la beatificarea pr. Camille Costa
17.05.2025, Roma (Catholica) - „Există un entuziasm care merge dincolo de orașul Chambéry, dincolo de Savoia, dincolo chiar de Biserică”, a asigurat Arhiepiscopul Thibault Verny, cel care, din august 2023, păstorește cele trei Dieceze din regiunea franceză, Chambéry, Maurienne și Tarentaise. Sâmbăta aceasta, 17 mai, la ora 15.00, el a fost alături de Nunțiul Apostolic în Franța, Arhiepiscopul Celestino Migliore, care a prezidat Sfânta Liturghie în numele Papei, pentru a concelebra beatificarea lui Camille Costa de Beauregard, preot savoyard din secolul al XIX-lea, angajat în educația orfanilor și a celor marginalizați, primul Fericit din pontificatul Papei Leon al XIV-lea.
Un sfârșit de săptămână festiv este în desfășurare în orașul natal al lui Camille, Chambéry, în Alpii francezi. Aici s-a născut Fericitul în 1841, într-o familie nobilă și influentă, și a și crescut. În Catedrala în care a avut loc Liturghia de beatificare, el și-a redescoperit credința la vârsta de 20 de ani și a decis să devină preot. A fost apoi trimis la Roma pentru a-și completa pregătirea ecleziastică. „A studiat la seminarul francez din Roma și a fost hirotonit preot în Bazilica San Giovanni in Laterano”, își amintește Arhiepiscopul Verny. În aprilie 2025, credincioșii din cele trei Dieceze din Savoia (Chambéry, Maurienne și Tarentaise) au făcut un pelerinaj la Roma pe urmele viitorului Fericit. Apoi, moartea Papei Francisc la 21 aprilie a pus sub semnul întrebării beatificarea. Dar Papa Leon al XIV-lea a confirmat celebrarea, ratificând decretul la 14 martie 2024.
Refuzând să intre în prestigioasa Academie a Nobililor Ecleziastici, care i-ar fi garantat o strălucită carieră diplomatică la Sfântul Scaun, Camille s-a întors la Chambéry și a devenit vicar al Catedralei. Două luni mai târziu, în august 1867, o epidemie de holeră a lovit puternic orașul. Confruntat cu suferința orfanilor, „Camille s-a ridicat și a reacționat”. Folosind moștenirea familiei sale bogate, a înființat Bocage, unde a primit orfani și i-a învățat meseria de fermier. A condus această operă până la moartea sa în 1910, la vârsta de 69 de ani. „Este foarte inspirator să ne gândim că oricine poate urma exemplul lui Camille în fața suferinței”, a subliniat Mons. Verny, citând cuvintele lui Isus din Evanghelia după Matei: „De câte ori ați făcut aceasta unuia dintre acești frați ai Mei mai mici, Mie mi-ați făcut”.
Noul Fericit reprezintă un model de sfințenie pentru vremurile noastre, spune Arhiepiscopul. În primul rând pentru că în tinerețe a fost hărțuit: „Când era la internat nu a fost foarte fericit, așa că a fost aproape de băieții care suferă în același mod astăzi”. De asemenea, datorită abordării sale asupra educației: „În centrul ei se afla relația de încredere dintre educatori și tinerii pe care îi aveau în grijă, piatra de temelie a educației”. Astăzi, Bocage își continuă misiunea educativă ca centru agricol și pepinieră, sub numele de Fondation du Bocage, și este administrat de salezienii lui Don Bosco. Viitorul Fericit și Don Bosco s-au întâlnit la Torino în 1879, iar pedagogiile lor sunt foarte asemănătoare. „Sunt cumva ca niște verișori”, glumește Mons. Verny. „Este un stimulent pentru Biserică să continue să se angajeze în educație, să respecte, să prețuiască pe fiecare și să aibă acea privire binevoitoare pe care Camille a știut să o ofere pentru a da încredere tinerilor și a-i responsabiliza”.
Moștenirea lui Camille Costa de Beauregard depășește granițele Chambéry, Savoia și chiar Franța. Tot mai mulți pelerini sosesc în oraș pentru a urma traseul „pe urmele lui Camille”, unii venind chiar de foarte departe. „În acest an jubiliar, suntem cu toții pelerini ai speranței: această beatificare nu este un punct de sosire, ci un punct de plecare pentru a ne întări speranța în Anul Sfânt și dincolo de el”, conchide Mons. Verny. O altă beatificare, a Mons. Eduard Profittlich, trebuia să aibă loc tot sâmbătă, 17 mai, în Estonia, dar a fost amânată din motive logistice. Iezuit german, Arhiepiscop titular de Adrianopole, Administrator apostolic al Estoniei, a fost arestat și deportat în Rusia, unde a fost supus la multiple torturi și, condamnat fiind la moarte, a murit înainte de executarea sentinței din cauza suferințelor închisorii, la 22 februarie 1942.
