Instituții de Drept Canonic Oriental și Communicatio in sacris
21.06.2025, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea: Instituții de Drept Canonic Oriental și Communicatio in sacris, scrisă de pr. dr. Maximilian Pal și pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Tratate de Teologie”, în formatul 17×24, are 246 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.
Pe 18 octombrie 1990, prin constituția apostolică Sacri Canones, Papa Ioan Paul al II-lea promulga Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. Odată cu intrarea în vigoare a acestui Cod, s-a ajuns la capătul unui iter început de Papa Leon al XIII-lea, care vedea la nivelul Bisericii universale o deplină egalitate între Biserica Catolică din Apus și celelalte Biserici Catolice sui iuris din Răsărit. De fapt, în lumina Conciliului al II-lea din Vatican și a Codului de Drept Canonic pentru Biserica Catolică de Rit latin, Codul Canoanelor Bisericilor Orientale (CCEO) a fost structurat în așa manieră încât să reflecte comuniunea cu Biserica universală. De acum înainte, Biserica Catolică din Răsărit și Apus va avea un singur Corpus Iuris Canonici care va legifera întreaga sa activitate.
În acest volum vom trata, în prima parte, despre Bisericile particulare din care și prin care subzistă Biserica Catolică: pe de o parte, există o Biserică Catolică de Rit Latin, care se extinde în toată Europa Apuseană, în Americi și în unele regiuni din Africa, Asia, Australia, Noua Zeelandă și Oceania, ce cuprinde riturile: roman, ambrozian, galican, celtic și mozarabic, și, pe de altă parte, Bisericile Catolice Orientale, pe care le găsim în Europa de Răsărit, Orientul Apropiat, dar și în Asia, Africa, America și Australia, ce cuprinde riturile: alexandrin, antiohian, armean, bizantin și caldeean. Toate aceste Biserici particulare au un drept comun, care stabilește principii fundamentale cu privire la organizarea ierarhiei, disciplină și liturgie. Fiecare Biserică Catolică Orientală, apoi, are dreptul său particular, care completează organizarea juridică prevăzută de dreptul comun. Întrucât membrii Bisericilor particulare sunt răspândiți în toată lumea, există și un drept inter-ritual, care stabilește legăturile juridice existente între credincioșii de rituri diferite. Aceste drepturi sunt numite drepturi personale și, ca atare, pot și trebuie să fie respectate în toată lumea.
Conciliul Vatican II insistă asupra faptului ca credincioșii orientali să cunoască legile, tradițiile și obiceiurile cu privire la constituția ierarhică, la disciplina și forma liturgică a celebrărilor, atât cele comune tuturor riturilor, cât și cele ale ritului propriu, precum și normele ce reglementează relațiile inter-rituale. Aceeași obligație este impusă de Conciliu și credincioșilor latini, care, prin apostolat, mențin legături strânse cu clerul, călugării și cu credincioșii de rit oriental, pentru că aceștia din urmă, chiar și atunci când se află în administrația pastorală a episcopilor sau a preoților de rit latin, să respecte pretutindeni dreptul lor comun și particular.
După o scurtă introducere istorico-juridică, acest volum cuprinde patru părți: Prima parte tratează despre izvoarele dreptului oriental și chestiuni referitoare la dreptul comun și particular al Bisericilor Catolice Orientale. Partea a doua cuprinde chestiuni referitoare la conducerea centrală și particulară a fiecărei Biserici sui iuris, la care vom adăuga unele aspecte referitoare la disciplina clerului și a institutelor călugărești. Partea a treia tratează chestiuni cu privire la disciplina sacramentală și cultul divin. A patra parte cuprinde relațiile dintre catolicii de orice rit cu credincioșii necatolici; în mod special, această parte tratează despre communicatio in sacris.
