Episcop greco-catolic din Ucraina: doar 37 de parohii mai sunt active
14.08.2025, Kiev (Catholica) - Mons. Maxim Riabuka, Episcop greco-catolic al Exarhatului de Donețk din Ucraina, se descrie ca un „Episcop pe roți”, deoarece călătorește frecvent pentru a vizita parohiile și a-și însoți credincioșii în mijlocul războiului. „Acest lucru îmi permite să văd adâncurile vieții umane”, a spus el. Unul dintre cei mai tineri Episcopi din lume, prelatul în vârstă de 45 de ani a explicat într-un interviu acordat fundației pontificale Ajutor pentru Biserica în Nevoie (KIN) că, înainte de invazia rusă, existau „peste 80 de parohii” în Exarhatul din estul Ucrainei centrale, „dar mai mult de jumătate au fost închise, ocupate sau distruse. Acum avem doar 37 de parohii active.”
În zona ocupată, a deplâns el, „legile forțelor de ocupație interzic orice afiliere la Biserica Catolică, fie de rit greco-catolic, fie de rit latin, și este foarte dificil să se exercite orice fel de pastorație acolo. Exarhatul meu nu mai are preoți în aceste teritorii. Toate bisericile noastre au fost distruse sau sunt închise, iar oamenii nu au voie să le frecventeze.” De la începutul invaziei rusești la scară largă în Ucraina, Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) a raportat moartea a cel puțin 13.883 de civili, dintre care 726 de copii și 35.548 de răniți.
În ceea ce privește situația actuală, Mons. Riabuka a remarcat că aceasta „se înrăutățește din ce în ce mai mult. Dronele fac ca fiecare loc să fie nesigur, inclusiv pentru civili. De-a lungul liniei frontului, la aproximativ 30 de kilometri de teritoriul meu, oamenii își părăsesc casele noaptea, de teamă să nu fie zdrobiți de moarte, și se duc să doarmă în câmp, lângă lacuri. Un băiat mi-a spus că dormea împreună cu întreaga familie când au auzit o bombă apropiindu-se și și-au dat seama că ar putea cădea chiar pe casa lor. În doar câteva secunde, au sărit din pat și au părăsit casa, iar în scurt timp, întreaga clădire a fost transformată într-un crater. O astfel de experiență te poate zdrobi. Este foarte distructivă.”
OHCHR a raportat pe 13 august că în luna iulie un număr record de civili au fost uciși și răniți în Ucraina. În acea lună, 286 de persoane au fost ucise și 1.388 rănite, cel mai mare număr de victime din mai 2022. Aproape 40% dintre victime au fost cauzate de arme cu rază lungă de acțiune, precum rachete și muniții la distanță. Pe 31 iulie, un atac asupra Kievului a ucis 31 de persoane – dintre care cinci copii – și a rănit 171, majoritatea într-o clădire rezidențială lovită de o rachetă. Pentru prelat, „cel mai dureros este să vezi că lumea rămâne tăcută în timp ce zonele civile sunt bombardate și oamenii sunt uciși. Singurul lucru care ne dă speranță este că Dumnezeu este mai puternic decât răul pe care îl găsim în lume. Privim viața de zi cu zi din perspectiva cerului, pentru că, mai devreme sau mai târziu, totul se va sfârși, iar acel sfârșit se numește paradis.”
Prelatul a subliniat, de asemenea, că „cel mai mare rău nu sunt bombele. Este sentimentul de a fi uitat, de a te simți singur sau de a nu avea nici o valoare pentru nimeni”. Cu toate acestea, chiar și în teritoriile ocupate, credincioșii „se simt parte a unei singure Biserici: prin sprijinul reciproc, prin întâlnirile personale, prin împărtășirea visurilor și speranțelor, prin rugăciunea comună, chiar dacă este foarte periculoasă”. În ciuda dificultăților, există speranță în Eparhie: „Avem 19 seminariști. Este remarcabil!”, a spus Episcopul. „Este un număr mare pentru noi, deoarece nu suntem o Eparhie mare. Acești băieți sunt minunați… au o experiență profundă a vieții creștine… Înainte, oamenii se simțeau în general pierduți… Acum, există claritate: «Vreau să îmi asum responsabilitatea pentru viața mea și vreau să fac acest lucru».”
Cu ajutorul KIN, preoții și călugărițele primesc formare psihologică pentru a se îngriji de tinerii care și-au pierdut capacitatea de a citi, scrie sau vorbi din cauza traumelor războiului. De asemenea, ei sprijină văduvele și mamele soldaților căzuți la datorie și distribuie ajutoare umanitare persoanelor care au pierdut totul. „Dumnezeu, prin mâinile noastre, reușește să îi atingă și să îi îmbrățișeze pe acei oameni care suferă și să le aducă un zâmbet, puțină bucurie, puțină liniște sufletească”, a afirmat Mons. Riabuka.
