ÎPS Aurel Percă la hramul parohiei Sfânta Fecioară Maria Îndurerată, din București
18.09.2025, București (Catholica) - Când ceea ce este frumos te înconjoară, te pătrunde, te umple de o Prezență Vie și îți înalță sufletul către Cel care toate le-a înfăptuit: aceasta a fost și trăirea tuturor credincioșilor care în data de 15 septembrie 2025, la orele 18.00, în sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria Îndurerată, s-au apropiat în număr foarte mare și cu drag, de parohia din Cartierul Bucureștii Noi. Celebrarea hramului comunității noastre a fost și mai solemnă prin participarea Înaltpreasfințitului Aurel Percă, Păstorul Arhidiecezei noastre, și a unui număr de circa 30 de preoți din comunitățile învecinate și nu numai.
Sărbătoarea a început la orele 17.45, când comunitatea parohială, împreună cu părintele paroh Marian-Iulian Șchiopu și toți oaspeții, și-a întâmpinat păstorul în curtea parohiei cu pâine și sare și multă bucurie, înainte de a începe Sfânta Liturghie. Apoi aceasta a continuat în biserică, cu Liturghia Euharistică. Cântecele frumoase cu grijă pregătite de către corul parohial au înfrumusețat celebrarea, deosebit fiind mai ales momentul ofertoriului, în care s-au adus cu inima deschisă daruri ce reprezentau dorințele sufletești ale tuturor creștinilor din comunitate, de la cei mai mici până la cei mai în vârstă, toate acestea fiind oferite și încredințate lui Isus, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria Îndurerată, mijlocitoarea noastră.
Un moment aparte a fost cuvântul împărtășit de ÎPS Aurel Percă la momentul predicii, cuvânt care ne-a hrănit și ne-a îmbogățit și din care am reținut că de puține ori ne este dat ca în timpul anului să meditam despre Pătimirile lui Isus: o facem în Postul Mare și în Vinerea Mare, dar iată că avem alte două zile când biserica ne oferă posibilitatea să ne apropiem și să medităm diferite aspecte din pătimirile lui Isus: sărbătoarea din ziua anterioară, Înălțarea Sfintei Cruci și sărbătoarea zilei, Sfânta Fecioară Maria Îndurerată. Nu putem înțelege sărbătoarea zilei, fără să ne raportăm la sărbătoarea din ziua anterioară. Căci așa cum Cristos, ca un adevărat soare, își împrăștie razele în jur, mama lui Isus, Maria, era aproape de cruce și a primit acest reflex al crucii în inima ei. De fapt, istoria acestei mame îndurerate începe cu multe secole înainte, atunci când omul, prin Adam și Eva, s-a arătat neascultător față de Dumnezeu și astfel El a fost nevoit să facă un plan de mântuire. Astfel atunci când a venit împlinirea timpului, l-a trimis pe Fiul său. Și acest Om-Dumnezeu s-a născut din Fecioara Maria.
Și, ca orice mamă care este foarte legată de copiii ei, la fel putem spune despre Maria că a fost strâns legată de acest Fiu-Dumnezeu încă din primul moment când a trebuit să își dea consimțământul spunând: «Iată sunt slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău». Așa încât aceste două sărbători aproape că se completează și ne oferă posibilitatea de a întâlni două personaje foarte legate: Cristos pe cruce și la picioarele crucii, Maria îndurerată. Fundalul pe care se desfășoară această scenă este păcatul oamenilor. Și oricât de sumbră ar fi această imagine, pe acest fundal marcat de păcat, are loc un schimb de cuvinte, un dialog care ne privește pe noi: era acolo și Ioan, ucenicul iubit al lui Isus căruia îi spune «Iată mama ta». Și apoi adresându-se Mariei îi spune «Iată fiul tău». Și în acel moment Maria ne-a luat pe toți sub ocrotirea ei de mamă.
Un alt exemplu a fost cel al unei comunități unde oamenii se rugau rozariul; cel care recita rozariul, când a ajuns la al cincilea mister de durere, în loc să spună «Isus moare pe cruce», a spus «Maria moare pe cruce» – și toți au început să râdă în biserică – «ce este cu această persoană care încurcă misterele». Dar avea dreptate, Isus moare pe cruce, dar și Maria moare pe crucea Fiului ei. A fost o viață strâns legată de viața Fiului ei, Isus și fiecare moment din viața Lui era trăit și de Maria. Încredințarea noastră Mariei s-a făcut într-un moment de durere, atunci când inima ei era la unison cu inima Fiului, atunci când ambele inimi erau înfășurate într-o coroană de spini. Acesta este momentul în care noi avem privilegiul să fim numiți fiii Mariei. (Sr. Tereza Hortolomei pentru ARCB.ro)
