Zilele Pastorale la Timișoara: Speranță, comunitate și sinodalitate
08.10.2025, Timișoara (Catholica) - Cu prezentarea temei Anului Pastoral 2025/2026 de către E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan, și prelegerea pr. prof. dr. Tarciziu Șerban intitulată „Speranța în Sfânta Scriptură” s-au deschis în după-amiaza zilei de 2 octombrie a.c. în Casa Calfelor – Kolping din Timișoara Zilele Pastorale Diecezane, organizate de Episcopia Romano-Catolică de Timișoara. În cele trei zile, 2, 3 și 4 octombrie, Speranța, Comunitatea și Sinodalitatea au fost abordate din mai multe perspective, subiectele fiind analizate și discutate din diverse unghiuri: teologic, pastoral, pedagogic, social, psihologic. Fiind vorba despre un eveniment cu un program foarte bogat, ne rezumăm doar la a face cunoscute câteva gânduri, idei sau bune practici prezentate în cursul acestor zile.
Vineri, 3 octombrie a.c. înainte de masă în centrul prezentărilor și a discuțiilor s-a aflat comunitatea. Invitați au fost E.S. Zsolt Marton, Episcop de Vác, Ungaria, împreună cu doi colaboratori, pr. Tamás Paszternák, vicar episcopal și Haáz Andrea, responsabil pentru comunicare. Din prezentarea oaspeților din Vác cei prezenți au putut afla mai multe aspecte ale pastorației și construirii comunității, fie vorba de cea a preoților sau cea a credincioșilor. „Noi, ca Biserică, înțelegem comunitatea conform constituției pastorale privind Biserica în lumea contemporană Gaudium et Spes, unde putem citi: «Dumnezeu, care poartă tuturor o grijă părintească, a voit ca toți oamenii să formeze o singură familie și să se poarte frățește între ei. Într-adevăr, toți, creați după chipul lui Dumnezeu, care ‘din unul singur a făcut să se tragă tot neamul omenesc, ca să locuiască pe toată fața pământului’ (Fap 17,26), sunt chemați la același scop unic, adică la Dumnezeu însuși» (pct. 24). Există comunități și între parohii, cum ar fi mișcările ecleziale sau asociațiile bisericești. De exemplu toți trei, care suntem acum aici, facem parte din Mișcarea Focolarelor, avem o spiritualitate comună, și aceasta înseamnă mult pentru noi.”
„O provocare specifică este aceea că dorim să construim unitatea nu precum se realizează un mozaic, unde toate piesele sunt identice. E adevărat că imaginea pictată pe suprafață este variată, dar totuși vorbim despre bucăți uniforme. Noi însă suntem diferiți: fiecare are o personalitate proprie, un talent unic, o carismă distinctă, o vârstă diferită. Aș folosi mai degrabă analogia exprimată prin cuvântul englezesc «puzzle»: piesele sunt diferite, dar trebuie descoperite și îmbinate cu grijă. Acest proces cere efort, reflecție și perseverență, dar odată ce puzzle-ul este complet, aduce o mare bucurie. De altfel, în Dieceza noastră avem și un motto: «Construim împreună». Construim împreună cu Dumnezeu și împreună cu ceilalți”, a relatat E.S. Zsolt Marton. În continuare Episcopul de Vác, împreună cu colaboratorii prezenți, au împărtășit mai multe idei și bune practici referitoare la construirea comunității: Episcopul participă la cina comună într-un restaurant împreună cu câte un grup de preoți sau organizează câteva zile de vacanță (wellness) împreună la un loc de pelerinaj din apropiere, activități comune cu preoții celorlalte confesiuni din oraș, diferite evenimente cu angajații Episcopiei, discuții și căutarea împreună a soluțiilor cu referenții pastorali, etc.
„Misiunea noastră este de a dărâma ziduri și de a construi punți”, a subliniat în cuvântul său pr. Tamás Paszternák, vicar episcopal, care a amintit, de altfel, și câteva dintre greutățile și provocările, cu care se confruntă, și care sunau cunoscut și pentru participanții din Dieceza noastră, de exemplu: mai puțini preoți decât parohii, nevoia de compromis, de adaptare, importanța dialogului și a implicării mai active în viața Bisericii. În după-amiaza zilei s-au prezentat grupul de familii Tandem și grupurile de studenți maghiari Tekmek și de la colegiul „Vino și vezi”. Familia Kiss împreună cu Melinda Mihu au făcut cunoscute câteva aspecte ale pastorației în diasporă.
După Adorația euharistică a urmat prezentarea dr. Uzsaly Pécsi Rita, profesor universitar, specialist în educație, despre Întrebările cele mai frecvente de educație ale secolului XXI. În centrul prelegerii a fost dezvoltarea inteligenței emoționale – „Emotional Quotient”, EQ -, care, după cum a subliniat invitata, joacă un rol esențial în relațiile interpersonale din cadrul societății. „Societatea contemporană pune prea mare accent pe IQ, adică pe coeficientul de inteligență, neluând în considerare inteligența emoțională. Persoanele cu un EQ ridicat sunt capabile să stabilească și să mențină relații mai durabile în familie sau în comunitate. Aceste persoane sunt mai empatice, mai înțelegătoare, pot oferi sprijin celorlalți, sunt adesea conducători mai eficienți, capabili să îi motiveze pe ceilalți, mai deschiși la dialog și reușesc să rezolve mai ușor conflictele. Este important ca dezvoltarea EQ să înceapă în anii copilăriei, când părinții, în loc să îi dea copilului în mână un telefon sau o tabletă, ar trebui să îi spună povești”, a atras atenția dr. Uzsaly Pécsi Rita.
Speranța și crizele vieții noastre s-au aflat în centrul prelegerii prezentate sâmbătă, 4 octombrie a.c. de dr. Ildikó Homa SSS, psiholog, psihoterapeut din Cluj-Napoca. „A trăi cu speranță înseamnă a te autotranscede, dar nu fără a te realiza pe tine. A te abandona în mâinile lui Dumnezeu, dar făcând totul ce poți face cu mâinile tale. A traversa cu speranță perioadele de criză înseamnă dezvoltarea noastră spirituală. Viața umană o putem structura și în patru perioade, iar fiecare perioadă își are propriile întrebări și crize. Primii 15-20 de ani sunt determinați de formarea spațiului de viață. Ce îmi dă speranță, când spațiul, protecția și sprijinul sunt precare? Încrederea în ceva mai mare, mai sigur. Perioada următoare, până la 30-35 de ani este caracterizată de complexitatea și bucuriile relațiilor emoționale. Ce îmi dă speranță atunci, când relațiile, timpul și apropierea sunt periclitate? Decizia mea de a rămâne aproape de Acela, care este mereu aproape. În următoarea perioadă, până la 40/45 de ani, caracterizată de aprofundarea identității, speranța izvorăște din decizia mea de a sta în privirea Aceluia, care este dreptatea și adevărul. Restul timpului este caracterizat de căutarea a ceea ce vom lăsa în urmă. Mereu este posibil, să ne dăruim pe sine. A trăi cu iubire înseamnă a trăi cu speranță”, sunt câteva dintre gândurile transmise în cadrul prezentării.
Programul zilei a continuat cu prezentarea volumului intitulat „A educa în unitate, prin iubire – Manual de utilizare a zarului iubirii” (Szeretettel eggyé válva nevelni – Kézikönyv a szeretet dobókocka alkalmazásához) scris de două educatoare din Gheorgheni, Csergő Csilla și Ferencz Dóra. În carte autoarele prezintă o metodologie pedagogică inovatoare, bazată pe spiritualitatea creștină, într-un mod accesibil. Tema centrală o constituie utilizarea zarului iubirii, realizată de Chiara Lubich, fondatoarei Mișcării Focolarelor pentru copiii. Pe cele șase fețe ale zarului iubirii se regăsesc următoarele mesaje: Iubesc pe toată lumea; Iubesc primul; Îl iubesc pe celălalt ca pe mine însumi; Ne iubim reciproc; Îl iubesc pe Isus în celălalt; Îmi iubesc dușmanul. Volumul a fost prezentat de pr. Kelemen Hegyi-Portik, paroh de Luduș. La eveniment au participat educatoare și învățătoare din Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum.
Sf. Liturghie de încheiere a Zilelor Pastorale a fost celebrată de E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan. Fiind sărbătoarea Sf. Francisc de Assisi, Episcopul diecezan în predica sa l-a citat pe teologul reformat elvețian Walter Nigg, care a scris și despre viața Sf. Francisc. Răspunzând la întrebarea: Ce a adus Sf. Francisc în Biserică, Nigg ajunge la concluzia că Sf. Francisc a adus bucuria. „Secretul bucuriei este dăruirea totală lui Dumnezeu”, a conchis Episcopul Diecezan. La final E.S. Iosif Csaba Pál i-a mulțumit pr. Zsolt Szilvágyi, vicar pastoral și tuturor celor care au organizat acest eveniment, care timp de trei zile a reunit aproape 200 de participanți – preoți, persoane consacrate și laici – și Asociației Kolping – Casa Calfelor pentru găzduire. (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara)
