Papa Leon: Plinătatea vieții și bucuria în Cristos

02.11.2025, Vatican (Catholica) - Papa Leon al XIV-lea a lansat duminică, 2 noiembrie 2025, un apel urgent pentru pace și acces umanitar în Sudan și în Tanzania, deplângând escaladarea violenței care a dus la morți de civili și la blocarea ajutorului în zone din Africa. Mai devreme, înainte de recitarea rugăciunii Angelus, Pontiful a reflectat asupra semnificației solemnității Tuturor Sfinților și asupra modului în care Învierea lui Isus luminează destinul fiecăruia dintre noi, în comemorarea tuturor credincioșilor răposați. Din cuvintele lui Isus din capitolul 6 din Evanghelia după Ioan, că voința Tatălui este „să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la El, ci să-i învii în ziua de pe urmă” (v. 39), a explicat Sfântul Părinte, „preocuparea principală a lui Dumnezeu este clară: nimeni să nu piară pentru totdeauna și fiecare să aibă locul său și să radieze frumusețea sa unică”.

Iubiți frați și surori, duminică frumoasă!

În aceste prime zile ale lunii noiembrie, Învierea din morți a lui Isus răstignit aruncă lumină asupra destinului fiecăruia dintre noi. Căci El ne-a spus: „Aceasta este voința celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la El, ci să-i învii în ziua de pe urmă” (Ioan 6,39). Astfel, preocuparea principală a lui Dumnezeu este clară: nimeni să nu piară pentru totdeauna și fiecare să aibă locul său și să radieze frumusețea sa unică.

Acesta este misterul pe care l-am sărbătorit ieri, în solemnitatea Tuturor Sfinților: o comuniune a diferențelor care, să spunem așa, extinde viața lui Dumnezeu la toți fiii și toate fiicele Sale care doresc să fie părtași la ea. Este dorința scrisă în inima fiecărui om, un dor după recunoaștere, atenție și bucurie. Așa cum explica Papa Benedict al XVI-lea, expresia „viață veșnică” dă un nume acestei așteptări de nestăpânit: nu o succesiune de timp fără sfârșit, ci a fi atât de cufundat într-un ocean de iubire infinită încât timpul, înainte și după, nu mai există. Această plinătate a vieții și bucuria în Cristos este ceea ce sperăm și așteptăm cu toată ființa noastră (cf. Enciclica Spe Salvi 12).

Comemorarea de astăzi a tuturor credincioșilor răposați ne apropie și mai mult de acest mister. Într-adevăr, de fiecare dată când moartea pare să ne ia definitiv o voce, un chip sau o lume întreagă, în interiorul nostru înțelegem preocuparea lui Dumnezeu ca nimeni să nu piară. De fapt, fiecare persoană este o lume întreagă. Astăzi este, așadar, o zi care face apel la amintirea umană, atât de prețioasă și totuși atât de fragilă. Fără amintirea lui Isus – a vieții, morții și Învierii Sale – imensa comoară a vieții cotidiene riscă să fie uitată. În mintea lui Isus, însă, chiar și cei pe care nimeni nu îi mai amintește sau pe care istoria pare să îi fi șters rămân întotdeauna în demnitatea lor infinită. Isus, piatra pe care constructorii au disprețuit-o, este acum piatra unghiulară (cf. Faptele Apostolilor 4,11). Aceasta este proclamarea pascală. Din acest motiv, creștinii își amintesc întotdeauna de cei decedați în fiecare celebrare euharistică și chiar și astăzi cer ca persoanele dragi lor să fie pomenite în Rugăciunea Euharistică. Din această proclamare izvorăște speranța că nimeni nu va pieri.

Fie ca vizita la cimitir, unde tăcerea întrerupe agitația vieții, să ne invite pe toți să ne amintim și să așteptăm cu speranță. Așa cum spunem în Crez: „Aștept învierea morților și viața veșnică”. Să comemorăm, așadar, viitorul, pentru că nu suntem închiși în trecut sau în lacrimi sentimentale de nostalgie. Nici nu suntem închiși în prezent, ca într-un mormânt. Fie ca vocea familiară a lui Isus să ajungă la noi și la toți, pentru că este singura care vine din viitor. Fie ca El să ne cheme pe nume, să ne pregătească un loc, să ne elibereze de acel sentiment de neputință care ne ispitește să renunțăm la viață. Fie ca Maria, femeia din Sâmbăta Mare, să ne învețe din nou să sperăm.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori!

Cu mare tristețe urmăresc veștile tragice care vin din Sudan, în special din orașul El Fasher, din regiunea devastată de război Darfurul de Nord. Violența nediscriminată împotriva femeilor și copiilor, atacurile asupra civililor neînarmați și obstacolele grave în calea ajutorului umanitar provoacă suferințe insuportabile unei populații deja epuizate de lungile luni de conflict. Să ne rugăm ca Domnul să îi primească pe cei decedați în îmbrățișarea Sa, să îi întărească pe cei care suferă și să miște inimile celor responsabili. Reînnoiesc apelul meu din inimă către toate părțile implicate să convină asupra unui armistițiu și să deschidă de urgență coridoare umanitare. În fine, fac apel la comunitatea internațională să acționeze cu determinare și generozitate, să ofere asistență și să sprijine pe cei care lucrează neobosit pentru a aduce ajutor.

Să ne rugăm și pentru Tanzania, unde, în urma recentelor alegeri, au izbucnit ciocniri violente, care au făcut multe victime. Îndemn pe toată lumea să evite orice formă de violență și să urmeze calea dialogului. Vă salut pe toți, romani și pelerini din Italia și din multe părți ale lumii. În special, salut reprezentanții grupului PeaceMed din diferite țări mediteraneene; Colegiul São Tomás din Lisabona; Surorile Muncitoare din Brescia, împreună cu trupa de teatru Uno di noi; credincioșii din Manerbio; profesorii Institutului Aurora din Cernusco sul Naviglio; și tinerii din Rivarolo.

În această după-amiază, la Cimitirul Verano, voi celebra Euharistia pentru toți credincioșii răposați. În spirit, voi vizita mormintele celor dragi ai mei și mă voi ruga și pentru cei care nu au pe nimeni care să își amintească de ei. Dar Tatăl nostru ceresc ne cunoaște și ne iubește pe fiecare dintre noi și nu uită pe nimeni! Vă doresc tuturor o duminică binecuvântată, în solemnitatea pomenirii celor dragi ai noștri răposați.