Libertatea religioasă în România: problemele rămân

10.11.2005, Washington (Catholica) - Ultimul raport despre libertatea religioasă în România, dat publicităţii recent de Biroul pentru Democraţie, Drepturile omului şi Muncă din al guvernului american constată că lucrurile nu s-au prea schimbat în România. Biserica Greco-Catolică ocupă din nou un spaţiu amplu în raport, datorită incapacităţii Statului şi Bisericii Ortodoxe de a rezolva problema patrimoniului, mizând pe tergiversarea la infinit a cererilor. „Guvernul nu a aprobat o legislaţie pentru retrocedarea către Biserica Greco-Catolică a bisericilor şi proprietăţilor ecleziale transferate de comunişti Bisericii Ortodoxe în 1948, nici nu indică cum că ar dori să facă aşa ceva”, se spune în raport.

Ca în anii precedenţi, raportul include informaţii de ordin istoric despre inoperanta Comisie mixtă de dialog ortodoxo – greco-catolică, precum şi despre faptul că încă greco-catolicii trebuie să celebreze în locuri publice (şcoli, cămine culturale, dispensare medicale…) sau sub cerul liber. Este amintită şi evoluţia juridică din 2005 a amendamentului la legea din 1990, care stabilea comisia de dialog ca fiind locul de rezolvare a disputelor patrimoniale. Se aminteşte de asemenea că în luna iunie 2005 premierul a discutat despre proprietăţile greco-catolice cu Patriarhul ortodox, care a promis restituiri la Oradea şi Gherla, nici una clară (situaţia la Oradea între timp s-a clarificat). Este amintit şi memorandumul greco-catolicilor, la care a răspuns doar secretarul de stat pentru culte.

Un spaţiu amplu este acordat situaţiei din Pesceana, evidenţiindu-se abuzurile şi colaborarea mână în mână a autorităţilor de stat cu cele bisericeşti ortodoxe pentru intimidarea greco-catolicilor. Sunt amintite „plângeri credibile” despre faptul că doar preoţii ortodocşi sunt primiţi în unele locuri precum spitale, case de copii, azile de bătrâni. Ritmul retrocedărilor a scăzut dramatic, ceea ce a făcut ca unele comunităţi să decidă construcţia de biserici: şi în această direcţie sunt însă împiedicate. „De exemplu în Săpânţa, unde Biserica Greco-Catolică a decis să renunţe la cererea de retrocedare a bisericii şi să îşi construiască una nouă, preotul ortodox continuă să îşi folosească influenţa pentru a împiedica planurile de construcţie a unei noi biserici greco-catolice. Tensiuni similare continuă în Certeze (Satu Mare), unde Bisericii Greco-Catolice nu i s-a permis să îşi construiască o nouă biserică datorită piedicilor şi intimidărilor practicate de Biserica Ortodoxă şi autorităţile locale.”

Raportul american evidenţiază „strategiile” ortodoxe. „În majoritatea localităţilor cu două biserici (dintre care una a aparţinut Bisericii Greco-Catolice) şi cu doar un preot ortodox, preoţii apelează frecvent la una dintre cele trei strategii: ţin slujba religioasă în ambele biserici; ţin biserica ortodoxă închisă şi slujesc în biserica fostă greco-catolică; sau înfiinţează o a doua parohie ortodoxă în localitate.” Astfel rămân biserici greco-catolice închise: mai bine închise decât retrocedate. Un astfel de caz, menţionat de raport, se petrece în Satu Mare, unde după ce greco-catolicii au câştigat în instanţă biserica, ortodocşii au deschis o nouă parohie, cerând rejudecarea procesului cu noua parohie, doar pentru a trage de timp. Biserica Ortodoxă este deasupra legii, după cum o arată cazuri citate în raport, în care deşi statul a decis retrocedarea unor biserici, nu există cine să pună în executare decizia judecătorească, datorită presiunii ortodoxe.

Raportul poate fi citit online: www.state.gov/g/drl/rls/irf/2005/51575.htm.