Funeraliile părintelui Ciprian Laslău
04.09.2026, Iași (Catholica) - Pr. Ciprian Laslău a fost condus pe ultimul drum miercuri, 2 septembrie 2026, în Fundu Răcăciuni, jud. Bacău, în comunitatea în care a slujit 11 ani și în care a dorit să fie înmormântat. A trecut la Domnul în seara zilei de sâmbătă, 29 august 2026, la doar 45 de ani.
Sfânta Liturghie de înmormântare s-a celebrat în biserica „Sfânta Fecioară Maria, Ajutorul Creștinilor” din Fundu Răcăciuni. Liturghia, care a început la ora 11.00, a fost prezidată de PS Iosif Păuleț, alături de PS Petru Sescu, în prezența a aproximativ 130 de preoți și a credincioșilor care i-au adus un ultim omagiu. În prezbiteriu erau prezenți Mons. Laurențiu Dăncuță, secretar la Nunțiatura din Lituania, Letonia și Estonia, coleg al pr. Ciprian, care a ținut și cuvântul de învățătură, împreună cu ceilalți 13 colegi ai pr. Ciprian, hirotoniți în anul 2008, de asemenea și pr. Anton Diacu, parohul parohiei Fundu Răcăciuni.
La Fundu Răcăciuni, comunitatea care i-a fost părintelui Ciprian „acasă” vreme de 11 ani și de care s-a simțit atât de legat, despărțirea a adunat un număr impresionant de credincioși. Au venit oameni și din celelalte comunități în care a slujit (Dărmănești, Gioseni, Sagna și Mogoșești Siret), umplând biserica și împrejurimile ei. Mulți dintre localnici purtau costumul popular, așa cum obișnuiesc în zilele importante ale comunității, iar pe gardurile de-a lungul drumului spre biserică și spre cimitir fuseseră așezate covoare, într-un gest simplu și profund de cinstire.
În biserica pe care pr. Ciprian s-a îngrijit să o renoveze și al cărei nou altar fusese consacrat cu numai câteva luni înainte, la 25 mai, sicriul său a fost așezat în fața altarului la care celebrase de atâtea ori Sfânta Liturghie. În jurul sicriului se aflau numeroase coroane și buchete de flori, semne ale recunoștinței și prețuirii celor care l-au cunoscut și i-au fost aproape. Tot acolo se afla și placa comemorativă care urmează să fie așezată în biserică și pe care au fost înscrise cuvintele evanghelice: „Slujitor bun și credincios, intră în bucuria Stăpânului tău” (Matei 25,21), cuvinte care, în acel moment, căpătau o rezonanță aparte pentru viața și slujirea sa de preot.
Alături de sicriu se afla familia sa, iar lumânarea pascală aprinsă vorbea, în tăcere, despre lumina lui Cristos înviat și despre învierea pe care pr. Ciprian a vestit-o de atâtea ori credincioșilor încredințați grijii sale. Totul – biserica, oamenii, portul de sărbătoare, florile, drumul împodobit și rugăciunea comunității – mărturisea legătura care s-a construit în acești ani între păstor și oamenii pe care i-a slujit. Trupul neînsuflețit al părintelui a ajuns în biserica din Fundu Răcăciuni după ce luni, 31 august, la ora 15.00, în prezența sicriului cu trupul neînsuflețit a fost celebrată o Sfântă Liturghie în biserica „Preasfânta Inimă a lui Isus” din Mogoșești-Siret; apoi sicriul a fost prezent în biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Bacău, unde s-a celebrat Sfânta Liturghie la ora 18.00.
După cuvântul de salut al PS Iosif Păuleț, au fost prezentate apoi datele biografice ale pr. Ciprian, cu activitatea pastorală din cei 18 ani de preoție. Apoi a urmat cântarea psalmilor pentru defuncți și ascultarea cuvântului Domnului.
La predică, Mons. Laurențiu a pornit de la parabola talanților din Evanghelia după Sfântul Matei (25,14-30), privind prin lumina acesteia viața și slujirea pr. Ciprian. „Părintele nu a făcut altceva decât să valorifice cei cinci talanți pe care i-a primit”, cei cinci talanți fiind asemănați cu „cele cinci parohii în care a slujit, a muncit, în care a predicat, în care a celebrat Sacramentele, în care a vorbit cu oamenii, cu tinerii, cu bătrânii, în care a vizitat bolnavii”. La Fundu Răcăciuni, unde s-a dedicat cu totul credincioșilor, munca și jertfa sa au rămas vizibile și în renovarea bisericii și a casei parohiale. Dar talanții valorificați, a amintit Mons. Laurențiu, s-au văzut mai ales în „grija față de familii, spiritul colegial, disponibilitatea, comuniunea sacerdotală, preocuparea pentru vocații și devoțiunea față de sfinți”. Imaginea „mâinilor bătătorite” a vorbit sugestiv despre preotul care cu aceleași mâini a celebrat Sacramentele, i-a binecuvântat și încurajat pe oameni, dar a și muncit foarte mult.
Cuvintele evanghelice „Bine, servitor bun și credincios […] intră în bucuria stăpânului tău!” au devenit apoi un prilej de recunoștință față de Dumnezeu pentru cei 45 de ani de viață și 18 ani de preoție ai pr. Ciprian: un timp care poate părea puțin, dar în care „a lăsat atât de mult” în mijlocul preoților, al credincioșilor și al comunităților pe care le-a slujit. Mons. Laurențiu a transformat această mărturie și într-o întrebare adresată tuturor: „Ce vom lăsa în urma noastră, ca preoți, Episcopi, călugări, familii, tineri? […] Ce construim noi în Biserică, în societate?”. Predica s-a încheiat cu o rugăciune inspirată din Canonul Roman: „Celebrând acum și cerând mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, ajutorul creștinilor, spunem și ne rugăm pentru părintele Ciprian: Te rugăm, Doamne, să-l primești pe părintele Ciprian alături de sfinții tăi din ceruri, nu pentru vrednicia lui, nu doar pentru felul bun în care și-a folosit talanții și a iubit Biserica, ci mai ales să-l primești din belșugul milei tale. Amin.”
La Ofertoriu, corul parohiei Fundu Răcăciuni a intonat cântarea „Doamne, după cum Maria”, cuvinte care exprimă devoțiunea părintelui răposat pentru Sfânta Fecioară Maria, dar și jertfa de pe altar pe care a celebrat-o de atât de ori în viața sa preoțească. La finalul Sfintei Liturghii au luat cuvântul pr. paroh Anton Diacu, care a mulțumit Domnului pentru pr. Ciprian, „care a fost un exemplu pentru comunitate și pentru noi toți”, iar pr. Petrică-Augustin Pătrașcu OFMConv a prezentat mulțumirile din partea familiei părintelui răposat și a comunității din Fundu Răcăciuni, către Dumnezeu, către cei care i-au fost alături în ultima perioadă părintelui Ciprian și părintelui răposat, pentru tot binele pe care l-a făcut în slujirea sa preoțească, mai ales în Fundu Răcăciuni.
În cuvântul său, PS Iosif Păuleț a vorbit despre durerea despărțirii de pr. Ciprian, plecat dintre noi la numai 45 de ani, amintindu-l ca pe „un preot atât de harnic, atât de dăruit și atât de apreciat”. PS Iosif a îndemnat comunitatea ca, în mijlocul lacrimilor, să-și ridice privirea spre Cristos, subliniind că „nu moartea are ultimul cuvânt. Cristos cel înviat are ultimul cuvânt”. A evocat apoi viața preotului ca pe o existență pusă în slujba lui Cristos și a poporului lui Dumnezeu. O imagine deosebită a fost aceea a pr. Ciprian care, după ce a ridicat de atâtea ori pâinea și vinul pe altar, este acum chemat „să intre în misterul pe care l-a celebrat”. În încheiere, PS Iosif a încredințat sufletul pr. Ciprian lui Cristos, Marele și Veșnicul Preot, cu speranța că îl va primi în bucuria împărăției sale.
După Sfânta Liturghie, în aplauzele îndelungi ale credincioșilor, sicriul cu trupul neînsuflețit al pr. Ciprian Laslău a fost scos din biserică și a fost purtat în procesiune spre cimitirul din Fundu Răcăciuni, o procesiune impresionantă care se întindea pe o lungime mare, fiind apoi înmormântat alături de alți doi preoți înmormântați aici: pr. Valentin Bulai și pr. Iosif Sescu. Aici, părintele Ciprian așteaptă învierea de apoi (Pr. Adrian Blăjuță pentru Ercis.ro)
