Creştinismul a adus progresul, o arată şi viaţa Sf. Bonifaciu

12.03.2009, Vatican (Catholica) - Mărturia Sf. Bonifaciu ne aminteşte că creştinismul promovează progresul omenirii, sprijinind răspândirea culturii, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea ieri, la audienţa generală din Piaţa San Pietro, în cadrul căreia a reflectat asupra „apostolului Germaniei”. Sfântul Părinte a oferit o scurtă biografie a Episcopului martir, vorbind despre chemarea sa la viaţa monastică încă din tinereţe şi despre cum a lăsat în urmă o carieră strălucitoare în învăţământ pentru a-şi urma misiunea.

Prima încercare de evanghelizare a tânărului călugăr a eşuat, a amintit Pontiful, Bonifaciu mergând apoi la Roma pentru a obţine sfaturi de la Papa Grigore al II-lea. Acest Papă „i-a încredinţat scrisori oficiale şi misiunea de a predica Evanghelia între cetăţenii Germaniei”. „Cu activitatea sa neobosită, cu darurile sale de organizator, cu caracterul său flexibil şi amiabil, dar totuşi ferm, Bonifaciu a obţinut rezultate importante.” Bonifaciu a continuat să culeagă roadele muncii sale apostolice în timpul activităţii desfăşurată în teritoriile Europei Centrale. Papa a continuat: „Marele Episcop, dincolo de munca de evanghelizare şi de organizare a Bisericii prin fondarea de Dieceze şi celebrarea de Sinoade, nu a uitat să încurajeze fondarea a numeroase mănăstiri, masculine şi feminine, care să fie asemenea unor faruri ce iradiază credinţă şi cultură umană şi creştină. […] El a ţinut cont de faptul că lucrarea pentru Evanghelie presupune şi lucrarea pentru o cultură umană adevărată. […] De aceea, mulţumită lui Bonifaciu, călugărilor şi călugăriţelor sale – femeile au avut şi ele un rol foarte important în această lucrare de evanghelizare – această cultură umană a înflorit la rândul ei, fără să fie separată de credinţă.” La o vârstă avansată – aproximativ 80 de ani – Bonifaciu şi-a reluat eforturile misionare. Şi astfel a ajuns să moară ca martir: „În timp ce începea celebrarea Liturghiei în Dokkum […] a fost atacat de o bandă de păgâni. Punându-se în faţa lor cu seninătate, el le-a interzis însoţitorilor săi să lupte, spunându-le: `Încetaţi, fiilor, să luptaţi, abandonaţi războiul, deoarece Scriptura ne avertizează să nu răspundem răului cu rău, ci cu bine răului. Aceasta este ziua pe care am aşteptat-o de ceva timp; sfârşitul nostru a sosit. Curaj în Domnul!` Acestea au fost ultimele sale cuvinte înainte să cadă sub loviturile agresorilor.”

Papa Benedict a susţinut că mărturia Sf. Bonifaciu oferă multe lecţii şi credincioşilor de astăzi, concentrându-se în special pe trei: „centralitatea Cuvântului lui Dumnezeu, trăit şi interpretat în credinţa Bisericii, un Cuvânt pe care Bonifaciu l-a trăit, predicat şi a dat mărturie despre el până la supremul dar al propriei persoane în martiriu. A fost atât de pasionat de Cuvântul lui Dumnezeu încât a simţit urgenţa şi datoria de a-l transmite altora, chiar dacă aceasta presupunea riscuri.” Sfântul Părinte a continuat: „Al doilea punct evident, unul foarte important, care reiese din viaţa lui Bonifaciu, este comuniunea lui fidelă cu Scaunul Apostolic, care a fost un punct ferm şi central al activităţii lui misionare. El a conservat mereu acea comuniune ca o regulă a misionarismului său şi a lăsat-o ca pe un testament. […] Şi iată şi a treia caracteristică asupra căreia Bonifaciu ne atrage atenţia: el a promovat întâlnirea dintre cultura romană creştină şi cultura germanică. El a ştiut faptul că a umaniza şi evangheliza cultura era o parte integrantă a misiunii sale de Episcop. Transmiţând străvechiul patrimoniu al valorilor creştine, el a implantat în populaţia germană un nou stil de viaţă care era mai uman, mulţumită căruia drepturile inalienabile ale persoanei au fost mai bine respectate. Ca autentic fiu al Sf. Benedict, el a ştiut cum să unească rugăciunea şi munca – manuală şi intelectuală, peniţa şi plugul.” Astfel, a afirmat Papa, „valoroasa mărturie a lui Bonifaciu este o invitaţie pentru noi toţi la a primi în vieţile noastre Cuvântul lui Dumnezeu ca pe un punct esenţial de referinţă, la a iubi cu pasiune Biserica, la a ne simţi coresponsabili pentru viitorul ei, la a căuta unitatea în jurul Succesorului lui Petru. În acelaşi timp, el ne aminteşte că creştinismul, favorizând răspândirea culturii, promovează progresul omului.”

Papa Benedict a mai spus despre Apostolul ţării sale natale: „Zelul ardent (al Sf. Bonifaciu) pentru Evanghelie m-a impresionat mereu: la 40 de ani el a părăsit o viaţă monastică frumoasă şi roditoare, viaţa de călugăr şi de profesor, pentru a vesti Evanghelia barbarilor; la 80 de ani a mers încă o dată într-o regiune unde şi-a găsit martiriul. Comparând această credinţă ardentă a sa, acest zel pentru Evanghelie, cu credinţa noastră adesea călduţă şi birocratică, vedem că trebuie să ne reînnoim credinţa, pentru a da ca dar timpurilor noastre perla preţioasă a Evangheliei.”