Josef Pieper: Tratat despre prudenţă

16.09.2005, Târgu Lăpuş (Catholica) - Josef Pieper, cunoscut ca „filozoful virtuţilor”, s-a născut la 4 mai 1904 în Germania. În şcoală, un preot catolic l-a îndemnat să citească lucrările lui Toma d`Aquino, care „din acel moment m-a însoţit întreaga viaţă”, avea el să mărturisească mai târziu. Interesul pentru filozofie i-a fost abătut doar pentru câţiva ani, după încheierea studiilor, de sociologie, dar apoi s-a întors la prima iubire, dorind să construiască din elementele tradiţiei apusene – în special din Sf. Toma d`Aquino – o doctrină filozofică şi etică pentru omul modern. În 1934 a scris o carte despre virtutea tăriei, refuzată de mai mulţi editori; în final un editor a acceptat-o, cerându-i să scrie despre toate cele şapte virtuţi – serie ce a avut un mare succes.

Astfel a apărut în anii dinaintea celui de-al doilea război mondial lucrarea despre prima virtute cardinală, „Tratat despre prudenţă”, care a văzut lumina tiparului şi în ţara noastră, mulţumită Editurii Galaxia Gutenberg. Cartea, a 22-a din colecţia Aletheia, are 72 de pagini, traducerea fiind făcută de Mihaela Bereschi şi Adriana Pop, după ediţia a şaptea a originalului „Traktat über die Klugheit”, apărută în 1965. „Prudenţa `naşte` virtuţile etice: aceasta nu este o alegorie”, avertizează Pieper în titlul chiar primului capitol: „Ne-am obişnuit să considerăm ierarhiile categoriilor spiritual-etice, mai cu seamă ale `virtuţilor`, în mod alegoric şi ca pe ceva, în fond, de prisos. Se consideră că este indiferent care dintre cele patru virtuţi cardinale ar putea lua `premiul` întâi în competiţia de rang organizată de teologii scolastici. […] Adevărul este însă că pe acest primat al prudenţei faţă de celelalte virtuţi se bazează întreaga structură de ordine a imaginii creştine occidentale despre om.”