Cardinalul Lehmann: Motivaţia pelerinajului este profundă
17.08.2005, Düsseldorf (Catholica) - Ziua Mondială a Tineretului a fost deschisă ieri simultan în Köln, Düsseldorf şi Bonn. Liturghia din Düsseldorf a fost celebrată de Cardinalul Karl Lehmann, care este şi preşedintele Conferinţei Episcopilor Catolici din Germania. Excelenţa sa şi-a început predica la Liturghia oficială de deschidere analizând motivaţiile pelerinilor de astăzi şi de ieri: „Unii doresc poate să cunoască lumea din perspective diferite. Alţii să descopere în exemplele altor ţări un nou mod de a trăi, care să fie util propriilor lor vieţi. Şi curiozitatea este cu siguranţă o parte a motivaţiei. La fel a fost şi în cazul pelerinajelor din ultimele secole şi milenii. Dar acestea nu sunt suficiente ca explicaţie. Un astfel de aflux la mare distanţă are nevoie de o motivaţie mult mai profundă, pentru ca pelerinul să îşi asume deranjul şi să depăşească teama de contextul străin”.
Cardinalul a explicat care este această motivaţie profundă: „Este vorba de un instinct interior al nostru, de o voce slăbită, care ne atrage şi ne împinge în acelaşi timp. Există un impuls în noi, care nu vine şi nu poate veni de la noi.” Acest impuls este ilustrat în mai multe locuri din Biblie, iar prelatul german a exemplificat cu patriarhul Avraam şi cu tânărul Samuel (lectura zilei a inclus 1 Samuel 3,1-10). Impulsul nu este însă uşor de identificat: „Există cu adevărat numeroase şi diferite chemări pe care le auzim în zgomotul multelor voci pe care trebuie mereu să le diferenţiem. Nu este uşor să discerni care voce este o chemare de la Dumnezeu şi care este pur şi simplu rodul obiceiurilor noastre, care voce este un ecou discret şi convingător (de exemplu prin reclamă şi propagandă) şi care este poate o expresie a dorinţelor noastre ascunse.” Există totuşi unele indicii prin care chemarea divină poate fi identificată:
„Chemarea lui Dumnezeu şi chiar chemarea lui Isus poate fi recunoscută prin faptul că ne scoate din mulţime, din mulţimea în care ne putem uşor ascunde, ne scoate din obiceiurile vieţii noastre de care nu suntem cu adevărat vinovaţi (`Dar şi alţii fac la fel!`). E important să ştim că suntem chemaţi pe nume, aşa după cum Dumnezeu ne-a chemat pe nume în momentul naşterii şi atunci când am devenit creştini (credinţă şi botez), ceea ce exprimă această demnitate unică a fiecărei fiinţe umane. Când ne cheamă, Dumnezeu ne prinde de ce este mai profund în viaţa noastră.” Prelatul a subliniat apoi că, relativ la chemare, „există întotdeauna două aspecte care se suprapun: chemarea lui Dumnezeu adresată personal, şi misiunea. Chemarea lui Dumnezeu este adresată individual, profunzimii persoanei şi conştiinţei acestuia. Dar această chemare unică implică o misiune, apartenenţa persoanei la o comunitate; în special implică slujirea Evangheliei în lumea întreagă. Chemarea şi misiunea sunt inseparabile. O chemare nu înseamnă doar edificarea personală sau doar dorinţa spirituală individuală. O chemare are întotdeauna asociat şi un loc determinat, unic.”
La final, Cardinalul german s-a referit la evenimentul care tocmai a început, spunând: „Dumnezeu vorbeşte cu noi prin diferite semne. Uneori sunt evidente, inconfundabile. Alteori trebuie să ne străduim să deosebim vocea Sa, să filtrăm corect numeroasele voci ale lumii cotidiene pentru a auzi chemarea. Acest fapt este valabil pentru fiecare dintre noi. Ziua Mondială a Tineretului nu creează o masă anonimă, ci doreşte să arate fiecăruia dintre noi misiunea şi locul nostru în Biserică. Tocmai de aceea erau şi vor fi întotdeauna tineri care în timpul ZMT îşi descoperă vocaţia la o slujire spirituală! În acelaşi timp, suntem chemaţi să ne reînnoim vocaţia de Biserică, cu diversele semnificaţii pe care le are acest cuvânt: în comunitatea mică a căsătoriei şi familiei, pe care o numim `Biserică domestica`; în parohiile noastre, în Diecezele noastre şi în ţările noastre; dar mai ales ca Biserică universală ce trăieşte prin comuniunea membrilor ei. Astfel ne vom descoperi locul nostru concret.”
