Papa Benedict în vizită la preşedintele Italiei

24.06.2005, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea, întorcând vizita la Vatican pe care preşedintele italian Carlo Azeglio Campi i-a făcut-o la 3 mai, s-a deplasat astăzi la Palatul Quirinale, unde s-a întâlnit în particular cu Ciampi, după care cei doi au ţinut discursurile oficiale în „Salone delle Feste”. Sfântul Părinte a părăsit Vaticanul la 10.30AM, într-o maşină deschisă. La ieşirea din Vatican, în Piaţa Pius al XII-lea, el a fost salutat de o delegaţie a guvernului italian condusă de ministrul de externe Gianfranco Fini. Suita papală s-a oprit a doua oară în Piazza Venezia, lângă primăria Romei, unde Papa a fost salutat de primarul Walter Veltroni. La sosirea la 11AM la Quirinale, preşedintele Ciampi l-a întâmpinat pe Papa Benedict, iar apoi l-a condus în palat unde se aflau foştii preşedinţi italieni Francesco Cossiga şi Oscar Luigi Scalfaro, preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului, şi premierul Silvio Berlusconi. Din partea Vaticanului a fost prezent printre alţii Cardinalul secretar de stat Angelo Sodano.

Vizita de astăzi a fost a opta a unui Papă la Quirinale. Primul a fost Papa Pius al XII-lea în 1939. Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat palatul preşedintelui Italiei în 1984, 1986 şi 1998. După salutul preşedintelui Ciampi, Papa şi-a susţinut discursul în care i-a asigurat pe cetăţenii Romei şi ai Italiei de „angajamentul meu de a lucra cu toate energiile pentru binele religios şi civil ai celor pe care Domnul mi i-a încredinţat spre păstorire.” Sfântul Părinte a amintit că relaţiile dintre Biserică şi Statul Italian „sunt fondate pe principiul exprimat în timpul Conciliului Vatican II, conform căruia `Biserica şi comunitatea politică în domeniile ei trebuie să fie autonome şi independente una de alta. Totuşi, cu titluri diferite, ele se dedică aceluiaşi popor`.” Din acest motiv, a spus Papa, „un laicism sănătos al statului” este legitim. Sfântul Părinte şi-a exprimat speranţa că poporul italian „nu numai că nu va nega moştenirea creştină care face parte din istoria sa, dar o va păzi şi o va face să aducă roade demne de trecut. Cred că Italia, sub înţelepta şi exemplare îndrumare a celor chemaţi să o guverneze, va continua să îşi practice misiunea civilizatoare în lume, prin care ea s-a distins în secolele trecute. În virtutea istorie şi culturii ei, Italia poate să aducă o contribuţie importantă, în special Europei, ajutând-o să redescopere acele rădăcini creştine care i-au permis să fie atât de măreaţă în trecut, şi care şi astăzi pot favoriza profunda unitate a continentului.”

Papa a amintit că numeroasele puncte de atenţie formulate la începutul pontificatului – „care nu pot fi decât de interes pentru liderii vieţii publice” – includ „problema apărării familiei bazate pe căsătorie, aşa cum o recunoaşte constituţia Italiei, problema apărării vieţii umane, […] şi problema educaţiei”. Biserica, a subliniat el, „vede în familie o valoare foarte importantă care trebuie apărată de toate atacurile care urmăresc să îi submineze trăinicia şi să îi pună la îndoială existenţa.” Referindu-se la şcoală, Sfântul Părinte a subliniat rolul ei de „extindere naturală” a rolului formativ al familiei. „Respectând pe deplin competenţa statului în dictarea normelor generale de educaţie, eu nu pot să nu îmi exprim speranţa că dreptul părinţilor la o educaţie liberă va fi respectat. Mă bazez pe legislatorii italieni, pe înţelepciunea lor, pentru a găsi `soluţii umane` la aceste probleme, cu alte cuvinte soluţii care respectă valorile inviolabile implicate în proces.” După discurs, Papa şi-a luat rămas bun de la preşedintele Italiei şi s-a întors în Vatican cu aceeaşi maşină.