Interviu: Găsiţi câteva ore pentru Dumnezeu
16.06.2005, Bucureşti (Catholica) - Situl Arhidiecezei de Bucureşti a publicat astăzi un interviu acordat de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar, cotidianului „Observatorul de Constanţa” prin Marius Ovidiu Niculescu. După prima întrebare în care a fost rugat să se prezinte, Episcopul auxiliar de Bucureşti a răspuns la următoarele două întrebări.
– Cum vi s-a părut atmosfera la hramul bisericii din Constanţa?
– În primul rând aş dori să spun că mă aflu pentru prima dată la hramul Bazilicii „Sf. Anton de Padova” din Constanţa. Am fost invitat de Vicarul Episcopal de Dobrogea, Mons. Ştefan Ghenţa, şi pot spune că am venit cu mare bucurie, deoarece ştiu că în această biserică este cinstit cu mare pioşenie Sf. Anton, unul dintre cei mai mari sfinţi ai Bisericii Catolice. De asemenea, pot spune că am dat curs invitaţiei cu mare plăcere, pentru că aici, în Dobrogea, ştiu că este un pământ udat de sângele martirilor, care şi-au dat viaţa pentru Isus Cristos. Nu mă feresc să spun că voi, dobrogenii, sunteţi urmaşi ai sfinţilor. Biserica primară a fost puternică pe aceste meleaguri, iar Episcopii Tomisului au fost prezenţi la primele Concilii. Sunt exemple de viaţă creştină aceşti sfinţi ai Dobrogei. Vocaţia unui creştin este de a-l mărturisi pe Cristos, prin cuvânt şi faptă. Mi-a plăcut modul în care credincioşii au participat la Sfintele Liturghii şi la procesiunea cu moaştele şi statuia Sf. Anton, mai ales că un număr important dintre ei aparţin altor confesiuni, în special celei ortodoxe. Pe toţi, Sfântul, supranumit al minunilor, ne îndeamnă să fim martori ai lui Cristos. Vă spun că fac bine toţi aceia care apelează la mijlocirea Sfântului Anton, dar precizez că este foarte important modul în care o facem. Trebuie să avem sufletul curat. Printre numeroasele daruri pe care i le cerem, să punem la loc de cinste pe cel al credinţei în Dumnezeu. Vom percepe altfel viaţa cu acest dar.
– Aţi sosit la Constanţa după o altă ceremonie dedicată Sfântului Anton…
– Este adevărat că am părăsit Bucureştiul în zorii zilei de duminică, cu destinaţia Ploieşti. Acolo am sfinţit o statuie impunătoare a Sf. Anton, din marmură, aflată în curtea bisericii romano-catolice din oraş. Şi acolo am observat credinţa comunităţii locale în acest sfânt, pe care îl consider un instrument în mâna lui Dumnezeu. Am să vă prezint un mic episod din drumul spre Constanţa. Fiind duminică, am observat că satele prin care trecem erau pline de oameni. Fiecare avea câte o activitate. Privirea mi-a fost atrasă de o bătrânică ce ţinea în mână busuioc şi două lumânări. Am ştiut că se îndrepta spre biserică, fiind ziua Domnului. Dintre atâţia oameni, doar o bătrânică se îndrepta spre Casa Domnului. Era tăcută şi mergea spre biserică, ca martoră a lui Dumnezeu. Am rămas impresionat. Un popor creştin, cum este cel român, nu trebuie să-l uite pe Dumnezeu. Îi îndemn pe toţi cei care citesc aceste rânduri, indiferent de confesiune, să găsească câteva ore, în special duminica, pe care să le ofere Domnului. Aş dori să amintesc faptul că la sfârşitul luni mai Sf. Părinte Benedict al XVI-lea a încheiat lucrările Congresului Euharistic Naţional de la Bari, al cărui moto a fost: „Fără duminică nu putem trăi”. Este un mesaj pe care îl transmit tuturor.
