Papa, model de simplitate şi detaşare
14.04.2005, Vatican (Catholica) - Ieri seara, în Bazilica San Pietro, Arhiepiscopul Leonardo Sandri, substitut al Secretariatului de Stat, a prezidat a şasea Liturghia novendiali (nouă zile de doliu) pentru odihna sufletului Papei Ioan Paul al II-lea. În timpul celebrării euharistice, la care au fost invitaţi în mod special membrii Curiei Romane, Arhiepiscopul Sandri a afirmat: „Asupra noastră, în primul rând, cade sarcina de a fructifica moştenirea pe care acest extraordinar Papă a lăsat-o Bisericii şi întregii lumi de-a lungul vieţii lui şi în momentul morţii”.
„În scrisoarea apostolică `Novo millennio ineunte`, pe care Papa a semnat-o la sfârşitul Marelui Jubileu al Anului 2000, el a trasat îndrumări pentru începutul celui de-al treilea mileniu, indicând faptul că Conciliul Vatican II a fost un `compas sigur` care să călăuzească itinerarul Bisericii în noul mileniu. […] Convocând Anul Rozariului, el a dorit să sublinieze importanţa devoţiunii Fecioarei Maria. Prin Anul special dedicat Euharistiei, în care ne aflăm acum, […] Pontiful Suprem a reiterat centralitatea misterul euharistic în Biserică.” Substitutul Secretariatului de Stat a subliniat marea iubire a defunctului Pontif „pentru Cristos, cu adevărat prezent în Sacramentul altarului. Această iubire devine aproape o invocaţie în titlul scrisorii apostolice `Mane nobiscum Domine`, ultimul document al său pentru Anul Euharistiei.”
„Cei care au putut să urmărească îndeaproape activitatea Papei de zi cu zi, au fost martori ai iubirii pentru Euharistie. Înainte de a lua deciziile importante, el petrecerea mult timp în faţa Preasfântului Sacrament, lua dosare pe care le studia în capela sa privată, dedica timp reflecţiei şi rugăciunii în faţa Tabernacolului. Fiecare hotărâre venea astfel întotdeauna şi doar din căutarea voii lui Dumnezeu şi a binelui adevărat al Bisericii.” Arhiepiscopul Sandri s-a referit la „un nou element care reiese din personalitatea şi spiritualitatea Papei, în special din lunile marcate de înrăutăţirea progresivă a sănătăţii sale: simplitatea şi sărăcia vieţii lui. Cei care au avut ocazia să îl cunoască cu diferite ocazii în ultimele săptămâni nu au putut să nu simtă admiraţie pentru modestia mobilierului care se afla lângă el, precum şi pentru umilinţa şi simplitatea sa, pentru detaşarea şi disponibilitatea totală cu care se abandona în mâinile Domnului.”
„Aici este măreţul exemplu şi preţioasa învăţătură pe care defunctul Pontif ni le lasă fiecăruia dintre noi, cei care activăm în Curia Romană, în inima Catolicismului. Este un exemplu de simplitate şi detaşare, de slujire fidelă şi dezinteresată în via Domnului, de disponibilitate şi ascultare docilă a voinţei lui Dumnezeu.”
