PS Petru Gherghel – Pastorală de Paşti 2005
24.03.2005, Iaşi (Catholica) - În numărul pe martie al revistei Lumina creştinului, a Diecezei romano-catolice de Iaşi, este publicată Scrisoarea pastorală de Paşti 2005 a PS Petru Gherghel, având ca moto cuvintele din Evanghelie: „L-au recunoscut la frângerea pâinii” (Luca 24,35). Scrisoarea poate fi citită şi în versiunea on-line a revistei, pe situl www.ercis.ro.
„Măreaţa sărbătoare a Învierii Domnului ne oferă prilejul să ne strângem în Bisericile noastre, să ne rugăm şi să cântăm, iar la celebrarea `frângerii pâinii`, la celebrarea Sfintei Liturghii, să-l întâlnim şi să ne împărtăşim de bucuria cuvintelor sale şi de prezenţa sa când ne spune: `Pace vouă! Eu sunt! Nu vă temeţi! Primiţi Duhul meu cel Sfânt!`, şi când ni se oferă sub chipul pâinii şi al vinului – `memorialul morţii şi învierii sale`” spune Episcopul, amintind că taina euharistică este numită pignus futurae gloriae – „zălogul gloriei eterne”.
Subliniind faptul că „Centrul celebrării pascale este Euharistia”, PS Petru continuă: „Atunci când are loc jertfa sfintei Liturghii, se realizează intrarea în legătură directă cu toate misterele mântuirii. Aici este `marele mister al credinţei`, cum o exprimăm după momentul consacrării euharistice şi se actualizează toată lucrarea mântuirii lumii. Când se celebrează taina euharistică, ne facem părtaşi de misterul prezenţei sale mântuitoare, iar prin pâinea pe care o primim şi prin vinul pe care îl bem ne împărtăşim cu însăşi persoana sa, pâinea vie coborâtă din cer, şi obţinem garanţia vieţii veşnice, pe care el ne-a adus-o şi ne-a dobândit-o prin jertfa, moartea şi învierea sa glorioasă.”
În partea a treia a Pastoralei sale de Paşti, intitulată „A trăi bucuria unirii cu el şi cu fraţii”, Episcopul de Iaşi arată că momentul sacru al Învierii Domnului nu trebuie să rămână „doar o simplă amintire sau comemorare, ci bucuria lui trebuie retrăită fără încetare, iar razele speranţei sale trebuie să lumineze timpul omului, timpul istoriei. (…) A-l întâlni pe Cel Înviat şi a rămâne în comuniune cu el are drept consecinţă realizarea acelei comuniuni ecleziale cu ceilalţi fraţi; se pun bazele acelei realizări miraculoase a unui singur trup, printr-o singură pâine; se desăvârşeşte o singură inimă şi un singur suflet, aşa cum s-a întâmplat cu primii creştini”.
„Cine se împărtăşeşte în ziua Învierii cu Isus cel ce rămâne în taina altarului, cine participă la frângerea pâinii, simte acea bucurie de care cei doi ucenici [din Emaus] s-au umplut şi care i-a determinat să iasă îndată şi să vestească şi fraţilor lor experienţa trăită. Ce poate fi mai plăcut şi mai sfânt pentru un creştin în acest An al Euharistiei şi în atmosfera de după Sinod, prin care a trecut Biserica noastră locală, care şi-a îndreptat cu multă însufleţire privirile spre Cristos prezent în mijlocul poporului nostru”, le aminteşte spre final Episcopul credincioşilor săi, „decât să te laşi cuprins de lumină, să trăieşti speranţa prezenţei Celui Înviat şi să împărtăşeşti şi altora marea bucurie a întâlnirii şi a comuniunii cu el.”
