Criza recentă a avut şi o parte pozitivă
17.02.2009, Madrid (Catholica) - Chiar dacă agitaţia provocată de Episcopul Richard Williamson, cu declaraţiile sale de negare a Holocaustului, a fost în parte din vina comunicaţiilor din interiorul Curiei Romane, există un bine ce reiese din această situaţie, consideră purtătorul de cuvânt al Vaticanului. Pr. iezuit Federico Lombardi a făcut această observaţie ieri, vorbind despre „cazul Williamson” în timpul anualei întâlniri cu un grup de comunicatori din Spania. Purtătorul de cuvânt a spus că tensiunile au fost provocate de decretul din 24 ianuarie de ridicare a excomunicărilor care a „coincis în mod dramatic” cu dezvăluirea comentariilor Episcopului lefebvrist.
Această coincidenţă, a explicat pr. Lombardi, „a creat o situaţie de gravă confuzie şi tensiune, dat fiind că era vorba de două probleme distincte”. Ignoranţa publică privind ce înseamnă o excomunicare şi ce consecinţe are ea au contribuit la tensionare. „A trebuit explicat pe de o parte că acest decret s-a referit la o excomunicare ce a avut loc acum 20 de ani şi că s-a încercat repararea unei relaţii cu un grup, nu cu persoane particulare. Pe de altă parte a trebuit clarificat că, din păcate, unul dintre aceşti oameni a declarat lucruri inacceptabile şi a aruncat astfel o gravă umbră asupra însăşi încercării de creare a dialogului.” A fost important să se „explice intenţia Papei prin acest pas, care nu a fost în nici un caz distrugerea Conciliului Vatican II, ci mai degrabă eliminarea unui obstacol în calea refacerii comuniunii în Biserică”.
Atitudinea care l-a împins pe Sfântul Părinte la acest gest, a spus preotul iezuit, este foarte bine explicată în scrisoarea ce a însoţit documentul „Summorum Pontificum”, unde se vorbeşte despre nevoia conservării unităţii Bisericii. După cum se explică acolo, Papa doreşte să facă „tot ce este posibil, şi simte în conştiinţă obligaţia de a remedia o situaţie de ruptură care riscă să se cristalizeze şi să se solidifice, creând o comunitate schismatică.” Pr. Lombardi a subliniat că ar fi fost bine să se ştie despre poziţiile celor patru Episcopi în cauză, dar discuţiile s-au purtat exclusiv cu Episcopul Bernard Fellay, superiorul SSPX. „Au fost erori şi probleme de comunicare, dar în mod sigur Papa nu a fost conştient de poziţia Episcopului Williamson.”
Pr. Lombardi a susţinut apoi că eforturile Sfântului Scaun de clarifica şi calma situaţia au avut efecte pozitive, atât în relaţia cu evreii cât şi în relaţia cu Societatea Sf. Pius al X-lea. El a amintit întâlnirea de săptămâna trecută din Vatican dintre Sfântul Părinte şi un grup de lideri evrei din SUA. „Am vorbit cu ei şi în special cu rabinul Rosen, liderul delegaţiei evreieşti ce participă la dialogul interreligios cu Biserica noastră. Nu doar că au înţeles faptul că poziţia Papei a fost mereu împotriva negării Holocaustului”, dar această agitaţie a confirmat „căldura şi afecţiunea personală (a Papei) pentru poporul evreu”. Această ocazie, a sugerat pr. Lobardi, „se poate să fi marcat un nou pas înainte în relaţia dintre iudaism şi creştinism”. A comparat situaţia actuală cu ceea ce s-a întâmplat după discursul Sfântului Părinte de la Ragensburg, care a creat tensiuni cu lumea islamică. În fine, purtătorul de cuvânt a spus că actuala criză a ajutat la pregătirea dialogului cu SSPX, din moment ce acum este mai imperioasă ca niciodată clarificarea în sânul Societăţii privitor la propriile poziţii.
