Portarul iezuiţilor neîncrezător că Papa e la telefon
17.03.2013, Roma (Catholica) - A crezut că este o glumă. Tânărul portar de la sediul central al iezuiţilor, din Roma, nu s-a aşteptat să primească un telefon de la Papa Francisc. Sfântul Părinte a trebuit să aibă răbdare şi, cu amabilitate, să îl convingă cine este, pentru a putea vorbi astfel cu Superiorul General al iezuiţilor, ca să îi mulţumească pentru scrisoarea pe care a primit-o privitor la alegerea sa ca Episcop al Romei. Conform pr. Claudio Barriga SJ, care a povestit incidentul într-un email trimis colegilor iezuiţi din diverse colţuri ale lumii, telefonul neaşteptat de la Papa a venit joi dimineaţa, în jurul orei 10.15. Redăm din respectivul email:
Portarul a răspuns la telefon. I s-a spus că e o convorbire de la reşedinţa Santa Marta, după care a auzit o voce caldă şi senină: „Buon Giorno, sono il Papa Francesco, vorrei parlare con il Padre Generale (Bună dimineaţa, sunt Papa Francisc şi doresc să vorbesc cu Părintele General). Portarul a avut impulsul să răspundă: „Da, sigur, şi eu sunt Napoleon”, dar a rezistat tentaţiei. În schimb a răspuns politicos: „Pot să vă întreb cine sună?” Papa a înţeles că tânărul nu îl crede, aşa că i-a spus: „Serios, sunt Papa Francisc. Care este numele tău?”
De la alegerea Papei, telefonul nostru a sunat tot la două minute. Ne-au sunat tot felul de oameni, inclusiv unii lunatici. Când portarul şi-a dat seama de greşeală, a răspuns cu o voce ezitantă: „Numele meu este Andrei”. „Şi cum eşti, Andrei?”, l-a întrebat Papa. „Bine, iertaţi-mă… sunt puţin confuz.” Sfântul Părinte i-a răspuns: „Nu îţi fă griji. Poţi să îmi faci legătura la Părintele General? Aş dori să îi mulţumesc pentru frumoasa scrisoare pe care mi-a trimis-o.” Portarul i-a spus: „Iertaţi-mă, Sanctitatea Voastră, vă fac imediat legătura”. „Nici o problemă. Aştept cât trebuie”, i-a spus Papa Francisc. Portarul a predat legătura secretarului personal al Părintelui General, fr. Alfonso. „Alo?”, a spus fr. Alfonso. „Cu cine vorbesc?”, a întrebat Papa. „Sunt Alfonso, secretarul personal al Părintelui General”, a răspuns el. „Sunt Papa şi aş dori să vorbesc cu Părintele General, să îi mulţumesc pentru frumoasa scrisoare pe care mi-a trimis-o”, a spus Sfântul Părinte. „Sigur, aşteptaţi un moment”, a răspuns uimit fr. Alfonso.
A mers apoi la biroul pr. Adolfo Nicolas, Părintele General al iezuiţilor, continuând conversaţia la telefon. „Sfinte Părinte, felicitări pentru alegerea Dvs! Suntem cu toţii fericiţi pentru că aţi fost ales, şi ne rugăm mult pentru Dvs”, i-a spus fr. Alfonso. „Vă rugaţi să merg înainte sau ca să mă întorc?”, a întrebat Papa. „Să mergeţi înainte, desigur”, i-a răspuns fratele, în timp ce Sfântul Părinte râdea. Fr. Alfonso nu s-a mai obosit să bată la uşă ci a intrat direct în birou, unde Părintele General l-a privit mirat. I-a dat telefonul spunându-i: Papa. Nu ştim detalii despre ce a urmat, dar este clar că Papa i-a mulţumit Părintelui General pentru scrisoare. Părintele General i-a spus că i-ar place să îl vadă, să îl salute personal. Papa a spus că îi va spune secretarului său, astfel ca să se poată întâlni cât mai rapid posibil, o persoană din Vatican urmând să îl contacteze în curând.
