Poate cinematografia să fie catolică?
15.12.2000, Roma (ZENIT) - În ajunul Jubileului Lumii Spectacolului, la Roma se desfăşoară în această perioadă un congres internaţional care dezbate posibilitatea existenţei unei cinematografii catolice. Tema întâlnirii a fost „Papa Ioan Paul al II-lea şi Cinematografia: Un Drum al Credinţei şi Culturii, Artei şi Comunicaţiei”. Ea a fost organizată de Festivalul „Tertio Millennio” şi a fost găzduită în ultima parte de către Departamentul pentru Ştiinţele Comunicaţiilor Sociale din cadrul Universităţii Pontificale Salesiene.
Regizorii Lilliana Cavani şi Krzysztof Zanussi au discutat despre puncte de vedere diferite. Dezbaterea lor a fost introdusă de Arhiepiscopul John P. Foley, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale, care s-a referit la Papa ca „un student atent la cinematografie, care caută scânteia divinului în experienţa umană şi care iubeşte din inimă artiştii”.
„Vin dintr-o cultură seculară”, a spus Cavani. Ea a regizat filmul „Francesco” despre viaţa Sf. Francisc de Assisi, pentru care ea a fost etichetată ca şi „catolică dizidentă”. Cavani a mărturisit că, odată, ea a privit acest film împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea, într-o sală mică, privată. „A plâns în timpul filmului şi, din când în când, mă îmbrăţişa”, a spus Cavani. „El a fost spectatorul meu cel mai atent şi mai impresionat”. Ea a continuat: „sper că nimeni nu va produce vreodată cinematografie catolică; o asemenea categorie nu trebuie să existe. Îmi vine în minte scrisoarea Papei către artişti; este cea mai frumoasă. El nu cere artiştilor să fie buni sau să facă filme bune, ci doar să fie ei înşişi”.
Regizorul polonez Krzysztof Zanussi a fost însă de altă părere. El crede că cinematografia catolică există deja. „Un artist catolic întâlneşte multe uşi închise şi este privit cu scepticism de către colegi şi la festivaluri”, a spus Zanussi. „Nu mă plâng. Să nu ne minţim pe noi: nu avem prea multe posibilităţi. Dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie să propunem ceva lumii şi să acţionăm corespunzător, chiar dacă aceasta va duce la izolarea noastră”.
Printre participanţii la dezbatere s-a aflat şi Ferruccio De Bortoli, directorul publicaţiei „Corriere della Sera”, cel mai răspândit ziar italian. De Bortoli a arătat că „secretul fundamental al comunicaţiilor este respectul pentru public. Ca şi Papa Ioan al XXIII-lea, Papa Ioan Paul al II-lea ne-a învăţat să folosim corespunzător mass-media. El a ştiut cum să îşi folosească nu numai cunoştinţele şi viaţa sa ascetică, ci şi darul actoriei. Aceasta este de asemenea comunicare: să foloseşti tot ceea ce o persoană poate să dea mai bun”.
De Bortoli a mai adăugat: „mesajul Papei Ioan Paul al II-lea din timpul mulţilor săi ani de pontificat, globala şi extraordinara sa comunicare, care este înţeleasă şi de necredincioşi, este de a acorda mai multă atenţie omului, plasându-l în centru”. Acest punct de vedere este valabil, a spus De Bortoli, în special pentru „cei care sunt la margine, cărora noi jurnaliştii ne adresăm cu dificultate, pentru că ei sunt înafara reflectorului unei anumite dictaturi culturale prevalente”.
